Orgolii cât un stadion

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

După ce multă vreme am stat cu sufletul la gură că nu vom mai vedea la Galaţi niciun meci din Liga I de fotbal, iată că, în campionatul viitor, gălăţenii vor putea asista la un număr dublu de meciuri din primul eşalon fotbalistic, toate urmând să aibă loc pe stadionul "Oţelul". Condiţiile obţinerii licenţei au obligat echipa Săgeata Năvodari, nou promovată în Liga I - care, culmea, şi-a bătut în cuie promovarea chiar învingând, în meciul de alaltăieri, echipa gălăţeană Dunărea - să încheie un contract cu gruparea gălăţeană, pentru a juca aici meciurile de pe teren propriu. Şi, uite-aşa, patronul Oţelului, bucureşteanul Dan Adamescu, are şi dumnealui un motiv de bucurie în plus: va mai scoate nişte bani din afacerea asta. Interesant mi s-a părut şi jocul orgoliilor care aduce echipele constănţene pe gazonul gălăţean, asta cu atât mai mult cu cât, din perspectiva transformării Constanţei în capitală regională, nimeni de prin Galaţi nu îi iubeşte prea mult pe tomitani. În campionatul care tocmai se încheie, Viitorul Constanţa a jucat la Galaţi câteva meciuri, fiindcă nu se înţelegea cu Farul să folosească stadionul acesteia şi asta mai ales din cauza mândriei exacerbate a mai marilor celor două cluburi. Până la urmă, banii au contat mai mult se pare şi cele două grupări au dat la pace, folosind acelaşi stadion. Acum, că a promovat şi Săgeata în Liga I, dacă modelul Viitorul se repetă, s-ar putea ajunge la situaţia ca pe stadionul Farului, rămasă în Liga a II-a, să joace celelalte două echipe constănţene, ambele în Liga I. Se pare însă că sunt probleme din cauza lipsei instalaţiei de încălzire a gazonului, aşa că orgoliile ar putea să nu fie singurul motiv pentru care, cel puţin deocamdată, Săgeata a preferat stadionul gălăţean.

Ceea ce continuă să mă uimească este însă cum nu reuşesc nişte cluburi cu posibilităţi, până la urmă, modeste, să treacă peste mândria prostească şi să joace la ele acasă sau, oricum, în oraşul reşedinţă de judeţ, mult mai aproape de fanii înfocaţi decât Galaţiul, unde şi aşa, evident, nu sunt prea iubiţi. Păi, măi, oameni buni, unele dintre cele mai tari echipe de pe mapamond, AC Milan şi Internazionale Milano, împart acelaşi stadion. Şi, să mă iertaţi, acolo chiar nu se pune problema că n-ar fi la mijloc orgolii, că echipele astea două sunt rivale de când s-au inventat, iar suporterii italieni nu sunt recunoscuţi pentru calmul cu care abordează confruntările, fie ele pe teren sau în afara lui.

Alte două echipe care împart un stadion, din sezonul 2005-2006, sunt Bayern München şi TSV München 1860. E drept, cea din urmă e în Liga a II-a, iar rivalitatea dintre echipele germane, deşi istorică, este mai puţin justificată decât cea a echipelor milaneze. Allianz Arena este al treilea stadion ca mărime din Germania şi îşi schimbă culoarea în funcţie de echipele care joacă: roşu pentru Bayern, albastru pentru TSV 1860 şi alb pentru echipa naţională a Germaniei. Stadionul oferă doua magazine pentru fanii celor două echipe, restaurante şi fast food-uri. De certat, se mai ceartă şi nemţii, dar din motive de nerespectare a contractului cu firma de catering care deservea arena, aşa cum s-a întâmplat prin 2009. În rest, se joacă fotbal, că ăsta e scopul, până la urmă. În campionatul nostru însă, scopul este ca patronii echipelor să se fălească, la cine ştie ce agapă (sau prin puşcărie, după caz), cine o are mai mare. Arena, evident.

Citit 1517 ori Ultima modificare Vineri, 31 Mai 2013 16:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.