La Galaţi, serviciile sunt praf

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Avem peste 16.000 de şomeri. Ne plângem că nu găsim de lucru, că salariile sunt mici şi că viitorul Galaţiului nu sună deloc bine. În acelaşi timp, realitatea din teren, ca să spun aşa, trage nişte semnale de alarmă vizavi de modul în care ştim să ne adaptăm la cerinţele pieţei. O să dau astăzi doar câteva exemple, din domeniul serviciilor, unul care ne doare pe toţi.

În zonele limitrofe Galaţiului, Vânători şi Şendreni, se construieşte încă. Îşi mai face omul ici o casă, colo un depozit, îşi mai toarnă un gard de beton, în fine, de-ale gospodăriei. În condiţiile în care, la câmp, în toate sezoanele (exceptând, desigur, iarna) ziua de muncă necalificată se plăteşte cu 50-60 de lei, plus masă şi, eventual, un pachet de ţigări, e aproape imposibil să găseşti un zidar, de exemplu, care să-ţi lucreze cu mai puţin de 90 de lei pe zi. O sumă considerabilă, pe care cei mai mulţi dintre noi n-o câştigă pe zi. E normal să plăteşti pentru expertiza cuiva, nu pun în discuţie acest lucru. Mulţi dintre gălăţenii foarte buni au plecat şi continuă să plece la muncă în străinătate, cei care rămân şi sunt mai buni sunt angajaţi de firmele de construcţii, aşa că, pentru lucrările mici, trebuie să te mulţumeşti cu ce găseşti sau să plăteşti mai mult. Ce te faci, în schimb, când ai o lucrare parţială - de exemplu refacerea unei izolaţii exterioare a apartamentului - care, evident, costă mai puţin decât lucrarea integrală, dar şi durează mai puţin? Vă spun din proprie experienţă: de două luni caut o echipă să rezolv problema şi n-am găsit, deşi, până la urmă, sunt bani la mijloc.

Un alt domeniu, poate mai puţin vital, dar cu siguranţă căutat, este cel al saloanelor de înfrumuseţare. Poate n-o să credeţi, dar Galaţiul nu are destule manichiuriste. Saloanele nou deschise caută personal specializat, cele mai vechi sunt în situaţia de a refuza clienţi atunci când le pleacă o manichiuristă. Practic, e imposibil să-ţi faci manichiura în centrul Galaţiului dacă nu te-ai programat în prealabil. Timp de două zile, după ora 17,00, când majoritatea angajaţilor termină programul, am luat la rând vreo cinci saloane din zona centrală şi am obţinut acelaşi răspuns: nu se poate. Ulterior, urmărind anunţurile de mică publicitate, m-am lămurit că se caută manichiuriste şi coafeze în draci. Deci cerere există. Sistemul de plată diferă, dar, de regulă, se declară un salariu minim pe economie, cu taxele aferente, urmând ca sumele obţinute din manoperă să se împartă între patron (60 la sută) şi angajat (40 la sută).

Un alt serviciu utilizat pe scară largă şi la care calitatea lasă uneori de dorit este taximetria. O firmă nou intrată pe piaţă trebuie să se mulţumească de multe ori cu şoferi mai slab pregătiţi, începători sau care au lucrat în cu totul alt domeniu. Rezultatul: clienţi nemulţumiţi, accidente, situaţii conflictuale în trafic, şi asta în condiţiile în care preţul tocmai a fost uniformizat la 1,69 lei pe km.

Şi, nu în ultimul rând, aţi încercat să vă montaţi, vara, un aparat de aer condiţionat? Vă spun eu, nu se poate, nu au timp echipele de specialişti.

Acestea fiind spuse, mă întreb şi eu, ca omul: domnule, dacă tot se caută oameni calificaţi, de ce nu se orientează firmele de formare a personalului, precum şi AJOFM, în funcţie de cerinţele pieţei? Sau, dacă o fac, unde se duc toţi zidarii, unde dispar toate manichiuristele?

 

Citit 1890 ori Ultima modificare Joi, 01 August 2013 10:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.