Cum, necum, vremea câinilor lăsaţi de izbelişte pe străzi trebuie să apună. Oraşul a fost construit de oameni şi pentru oameni, aşa că patrupedele fără stăpân n-au ce căuta nici prin staţiile de autobuz, nici pe lângă gardurile cimitirelor, nici pe sub balcoanele de la parter de bloc şi nici la uşile măcelăriilor de prin pieţe. Galaţiul are în prezent un „surplus” de peste 20.000 de câini, care trebuie strânşi de pe străzi. Chiar acum, începând de astăzi, nu de luna viitoare şi nu pe baza vreunei strategii în curs de elaborare! De 20 de ani ne croim drum printre câini şi nimeni n-a găsit vreo soluţie.
S-a confirmat încă o dată faptul că la noi trebuie mai întâi să moară cineva ca să ne dăm seama că lucrurile cer o rezolvare urgentă! Este adevărat că toată isteria câinelui vagabond s-a iscat, din nou, pornind de la cazul copilului ucis de un câine în Capitală. Drept e că nu s-a întâmplat în Galaţi, dar cine ar avea curiozitatea să întrebe un medic de la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean câţi gălăţeni capsaţi sau zdrenţuiţi de câini a tratat în 2013 şi-ar da seama că şi la noi cel mai bun prieten al omului muşcă, nu se-ncurcă!
Prea puţin mă interesează că unii dintre câinii comunitari sunt mai blânzi decât ceilalţi, că au fost sterilizaţi din grija vreunui locatar care iubeşte animalele sau că cineva le-a aşternut câte un ţol pe care dorm, în preajma scărilor de bloc. Locul lor nu este în libertate, iar de vină pentru că ei sunt acolo suntem noi toţi, cei are am acceptat starea aceasta ani şi ani la rând! Gălăţenii care vor să crească aceste animale sunt liberi să o facă, după ce le adoptă, le iau în spaţiu şi îşi asumă răspunderea pentru faptele lor!
Mi se pare absurd să te declari european şi să te plimbi în aceleaşi condiţii cu neamţul şi francezul prin Europa, dar să nu poţi trece noaptea, la pas, pe Coşbuc, prin zona cimitirului Eternitatea, de frică să nu te rupă câinii. Iar situaţia este cam la fel în toate cartierele. Peste tot hălăduieşte liber câinele uşor sălbăticit şi imprevizibil pentru cei care nu au fost educaţi să-i „citească” reacţiile.
Am făcut ieri, pe Facebook, un sondaj printre prietenii mei din reţea, cu privire la soluţiile problemei câinilor fără stăpân. Majoritatea celor care mi-au răspuns - jurnalişti, responsabili de marketing, artişti şi cadre didactice - susţineau eutanasierea animalelor. Alţii, mai puţini la număr, dar cu argumente la fel de valide, spuneau că animalul nu poate fi ucis pentru că se comportă cum îi dictează instinctul. Padocuri civilizate, impozitarea la sânge a animalelor de companie, aplicarea de amenzi usturătoare pentru cei care nu respectă legea sau darea spre adopţie a patrupedelor au fost tot atâtea soluţii propuse.
N-ar trebui să fim degrabă vărsători de sânge nevinovat şi nici cheltuitori fără băgare de seamă a banului public. Iar în cazul în care în judeţ nu se va organiza referendum pentru eutanasierea, instituţionalizarea sau darea spre adopţie a patrupedelor, soluţia nici măcar n-ar trebui s-o alegem noi! Tot ce ştiu este că iarna viitoare nu trebuie să ne mai apuce cu câinii încă pe străzi.
