Nesimţirea când ia o pauză?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Frumos! Şi cât o să reziste?!”, asta era întrebarea care se auzea cel mai des, ori se citea în privirile sceptice ale gălăţenilor care, vineri, luaseră cu asalt Parcul Viva, curioşi să vadă cu ochii lor cum arată un loc de agrement adevărat şi complex, în care s-au investit aproape 500.000 de euro.

 „Merităm noi aşa ceva?!”, replicau alte priviri sau alte voci care descopereau cu uimire şi neîncredere că şi la noi, în Galaţi, se poate transforma un tăpşan cu iarba arsă şi leagăne şi tobogare ruginite, într-o mândreţe de parc modern şi civilizat, cu toate facilităţile posibile pentru prichindei, copii, adolescenţi, tineri, adulţi şi pensionari.

„Stai să vezi cum o s-arate peste câteva zile!”, pronosticau sarcastic alte voci, cântând deja prohodul peştişorilor roşii din iaz şi prezicându-le un viitor sumbru, în tigaie. „O minune nu durează decât trei zile”, opinau alţii, aducând ca argumente „metamorfozele” Grădinii Publice, de la inaugurare până în prezent: coolere smulse, rahaţi de câine pe poteci, în spaţii verzi şi nisipul locului de joacă, grătarele rigolelor îndoite, mucuri de ţigară, coji de seminţe, ambalaje, pet-uri şi tot arsenalul nesimţirii - aruncate pe jos.

Ei bine, luni, când am revenit, Parcul Viva forfotea de copii, de tineri, părinţi şi bunici entuziasmaţi. Echipamentele de joacă, de fitness şi de skate erau la locul lor, întregi, peştişorii exotici păreau mai puţin timizi, semn că se obişnuiseră cu noua lor casă, iar pe tartanul elastic şi pe alei nu se vedea niciun „suvenir” intestinal canin. Un nene de la Ecosal, cu un soi de „aspirator”, aduna silenţios eventualele mizerii. Şi gazonul era în bună stare, chiar dacă un pic mai „obosit”.

Asta nu înseamnă că noul Parc n-a avut parte şi de „adrenalină” de cartier. Vineri noapte, indivizi fără minte şi bun-simţ testau cu greutatea lor de ditai hojmalăii leagănele pentru prichindei. Uite că au rezistat, deşi se spune că acela mai deştept cedează primul! Alţii mâncau seminţe şi beau bere – suprema distracţie a târtanului ieşit în oraş la distracţie - sau îşi scuipau flegmele de-a dreptul în apa iazului. O damă cu pretenţii îşi plimba căţelul pe aleile parcului când ar fi putut să folosească spaţiul special amenajat – canisita. Ciudat este că nimeni din cei care ar fi trebuit să ia măsuri şi să le explice nesimţiţilor regulile minime de convieţuire într-o societate civilizată nu se vedeau prin preajmă. Nu e de mirare, din moment ce luni, când parcul era plin de lume, cei doi poliţişti comunitari stăteau cu spatele la parc. Iar „vigilenţa” organului de ordine luase o pauză, cufundându-se cu totul în ecranele şi tastele telefoanelor mobile. Nesimţiţii însă nu prea iau pauze. Trecând peste faptul că parcul merită să fie ocrotit aşa cum se cuvine, dar fără excese de zel de tipul „Nu călcaţi pe iarbă!”, cred că da, Galaţiul merită acest parc şi merită ca toate parcurile să se ridice la standardul impus de Viva. O bucurie, aşa cum e Parcul Viva, poate să reziste cât timp îl respectăm şi îl tratăm aşa cum se cuvine într-un oraş civilizat şi european. Parcul nu e un „experiment” ştiinţific să ne întrebăm cât o să reziste. E o investiţie făcută cu suflet şi minte din banii noştri, ai gălăţenilor. Şi dacă ne pasă de banii noştri, de cheltuirea lor, de copiii, tinerii, părinţii şi bunicii Galaţiului îl păstrăm, nu-l batjocorim şi distrugem. În sfârşit avem UN PARC! Ce facem cu el?

Citit 1615 ori Ultima modificare Luni, 04 Noiembrie 2013 22:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.