Luptele politice pentru autostrăzi au devenit, în ultimul timp, subiectul cel mai discutat în toate mediile, pentru că, şi dacă nu ai boala vitezei şi nu conduci autoturism, ştii prea bine că accesul la infrastructură înseamnă dezvoltare economică şi şanse egale la masa negocierilor cu investitorii străini. Înseamnă locuri mai multe de muncă într-un oraş şi aşa văduvit şi fără prea mari perspective, înseamnă o sumă mai mare adunată din impozite, ceea ce e sinonim cu un nivel de trai mai bun. Or fura politicienii, dar or mai face ceva şi pentru oraş, că va fi de unde. Deci prin luptele care se dau acum între politicieni se va stabili cine va fi marginalizat şi cine nu, pentru următoarele decenii, care regiune, judeţ va avea şanse de prosperitate.
În acest context, trecerea Galaţiului la coada priorităţilor ar trebui să ne usture mai mult. Şi aici nu mă refer la preţurile nerealiste care se vor cheltui pe construirea şoselelor, că deja ne-am obişnuit şi cu această anomalie. Ci la faptul că suntem iar faultaţi pe sub masa intereselor politice, iar reprezentanţii noştri în parlament par să nu fie atât de puternici cât să-i ţină piept unui Oprişan care, după ce a devenit stăpân pe un judeţ, pare să înceapă să ne conducă şi nouă destinele. Minunea autostrăzii Ploieşti – Buzău – Galaţi n-a ţinut nici măcar trei zile. După 24 de ore, Guvernul a anunţat un alt traseu pentru drumul care ar fi trebuit să ne lege mai repede şi mai uşor de restul ţării, dar şi de şanse egale. Lăsăm la o parte faptul că, în condiţiile în care autostrada va ocoli pe la Focşani, e ca şi cum ne-am scărpina cu mâna stângă peste cap la urechea dreaptă! E o stupizenie că, în loc să alegem varianta cea mai scurtă, ocolim ca la Ploieşti prin… Focşani! Era de bun simţ ca drumul să fi rămas aşa cum fusese planificat iniţial. Însă, aşa se întâmplă când baronii sunt lăsaţi să se joace cu liniuţe roşii sau albastre pe hartă şi să acţioneze exact ca nişte copii, sub imperiul orgoliilor stupide sau al intereselor electorale, fără a avea o viziune unitară, în slujba binelui pentru cât mai mulţi cetăţeni. Pe de altă parte, pare normal ca fiecare şef de judeţ sau politician să-şi tragă spuza pe turta lui. Iar aici nu înţeleg atitudinea apatică a reprezentanţilor noştri politici în Parlament. Cât de hotărâţi şi cât se pricep să-i ţină piept lui Oprişan se va reflecta în viitorul nostru al tuturor gălăţenilor. Faptul că investitorii vor alege oraşul cu drumul cel mai scurt spre Bucureşti şi spre Europa, e de la sine înţeles. Ne-au spus-o clar şi japonezii de la Yazaki, care s-au interesat în primul rând de infrastructură. Amânarea construirii unei autostrăzi abia în 2018-2023 ar însemna o pierdere de timp în defavoarea noastră, ar însemna ca trenul posibilelor investiţii cu capital străin, singurele care ne-ar mai putea salva de dezastrul economic, să nu mai oprească în gara noastră.
Dacă te uiţi pe harta cu autostrăzile proiectate în viitorul apropiat, în continuarea se investeşte masiv în vestul şi centrul ţării, iar Moldova e lăsată la o parte. Inclusiv Iaşiul a pierdut deocamdată autostrada care ar fi trebuit să-l lege de Tg. Mureş. Deci după câteva sute de ani, remarca lui Grigore Ureche rămâne de actualitate: "Sireaca ţară a Moldovei!". Iar mai săracă decât toate se prefigurează să fie zona Galaţiului, dacă politicienii locali îşi vor păstra în continuare dezinteresul şi neputinţa.
