Zece porunci

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Să fim obiectivi! Ducem cu noi, ca popor, o combinaţie de gene daco-romano-ruso-turce mai instabilă decât nitroglicerina. Duplicitatea e dăltuită adânc în codul moral al acestei naţii, care are, din păcate, mari dificultăţi în a se adapta la rigorile lumii moderne. Mentalitatea colectivă românească este dominată de laşitate şi lăcomie. De aceea, lumea noastră s-a şi rupt în două. Avem o Românie orbitor de strălucitoare, clădită pe aparenţe şi minciună, dar avem şi o Românie cumplit de întunecată, construită din milioane de drame şi orori.

Nu-s fatalist. Recunosc că ţara asta a dat lumii oameni minunaţi, care au lăsat amprente fundamentale în evoluţia tehnicii, ştiinţei şi artei. Avem însă şi cohorte de infractori, care terorizează Europa. Sunt tot ai noştri şi ei, violatorii, tâlharii, criminalii, şuţii, peştii, prostituatele care au cotropit civilizaţia vestică. Pe străzile umblate de Brâncuşi, Ionescu şi Istrati calcă acum, apăsat, câteva zeci de mii de nelegiuiţi „made in Romania”. E drept, nu reuşesc să şteargă imaginea splendidă creată de marii înaintaşi, însă faptele lor sunt ca vântul pe faţa Sfinxului: erodează.

Avem locuri minunate. Toţi străinii care trec pe aici spun că suntem binecuvântaţi. Avem, însă, şi cea mai proastă politică de conservare a mediului. Nicio ţară din Europa nu dă atâtea dispense la normele de poluare. Nicio ţară din UE nu e atât de binevoitoare cu cei care, în goana nebună după profit, fac praf şi pulbere ultimele bastioane ale naturii. Vă amintesc, spre luare aminte, doar microhidrocentralele din Făgăraş (care au distrus habitatele unice, vechi de milioane de ani, ale râurilor Capra şi Buda), afacerea gazului de şist şi exploatările de la Roşia Montană.

Avem tradiţii fenomenale. Nicăieri în lume, folclorul nu e mai folclor, straiele populare nu-s mai originale, obiceiurile de naştere, nuntă şi moarte nu-s mai profunde, colindele nu-s mai emoţionate. Însă tot aici, la noi, există şi numeroase cutume ale răului. Moartea caprei vecinului este, la români, deziderat suprem. Ură, dar şi laşitate, căci, spre exemplu, cea mai importantă baladă autohtonă - Mioriţa - este o apologie a pizmei, tâlhăriei, crimei şi resemnării stupide. Emblematic?

În acelaşi timp, este îngrijorător faptul că violenţa - mai ales cea de limbaj - a atins paroxismul. Personal, sunt speriat de modul cum unii semeni de-ai noştri au transformat spaţiul on-line într-un loc unde, sub anonimat, se pot vărsa găleţi de lături în capul celorlalţi. Bunul-simţ este siluit cu străşnicie în numele dreptului la liberă exprimare. Libertatea devine, astfel, armă menită să asasineze demnitatea umană. Respingerea tuturor valorilor - fie ele morale sau profesionale (care sunt etichetate, cu furie, ca fiind inutile şi chiar dăunătoare!) - a transformat spaţiul virtual într-o Gomoră tot mai greu de suportat de către oamenii normali.

Soluţii? Albert Einstein spunea că „Întunericul este absenţa luminii, iar răul este absenţa lui Dumnezeu”. Sunt ferm convins că ne lipseşte tot mai acut morala creştină. Sunt conştient că nihiliştii de serviciu mă vor pune la zid pentru această concluzie. Însă nu pot ignora faptul că decăderea acestei ţări are la origine tocmai realitatea dureroasă că poporul a abandonat valorile simple conţinute de cele zece porunci.

Citit 1150 ori Ultima modificare Marți, 10 Decembrie 2013 10:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.