Haida-de! Preşedintele Băsescu a ajuns să facă apel la USL, să nu se… despartă! Aşa cum îşi titireşte declaraţia, să se vadă bine de la Bruxelles şi din alte capitale, este un îndemn de bătrân înţelept şi împăciutor - nici alde taica Iliescu n-ar fi zis-o mai blând şi mai zaharisit! - la unire, ca să nu fie instabilitate politică. De parcă nu cu asta s-ar fi ocupat ani buni! Adică, brusc, treacă de la el în faţa duşmanilor săi! Păi, ştiţi vorba, mai degrabă „Divide et impera” - „dezbină şi stăpâneşte!”, nu faci apel să se reîmprietenească inamicii tăi, numai spre binele ţării să fie, dacă nu eşti vreun Kogălniceanu ori Titulescu! Ori…
Sigur, Băsescu tot vorbeşte despre cum o să ne bage urgent în Schengen, iar acum nu s-ar cădea să dea cu Barroso, pardon, cu barosul, dar chiar atâta generozitate bate la ochi! Şi parcă aş fi într-o sală de cinema de pe vremuri, când un mârlan îi striga explicit unui personaj-bărbat de pe ecran, la adăpostul întunericului, ce anume să-i facă ăla personajului-femeiuşcă, sfârşind într-un „bă!”.
Şi preşedintele stăpâneşte, iată, întunericul „sălii de proiecţie”, de unde dă sfaturi ce să nu-şi facă USL-ul. Preşedintele Băsescu, în ciuda unor expresii deseori grosolane (ei, dar nu este singurul în politica dâmboviţeană…), ştie exact ce spune când spune şi numai de naivitate nu poate fi acuzat. Că ar spera, de pildă, că PNL şi PSD, îndemnate la uniune, vor face exact pe dos numai ca să-l contrazică? Aş! Era însă timpul să-şi facă o imagine mai „ecumenică”, într-un moment în care oricum nu mai este nevoie să-şi atace inamicii, aceştia pricepându-se de minune să şi-o facă singuri.
Acum, împrejurul lui Iohannis, un brav cal troian cu intenţii bune, prea voluminos însă de introdus în cetate pentru a nu dărâma mai întâi nişte ziduri, de a muta adică nişte funcţii însemnate (adică cu… semn de partid)! În acelaşi întuneric de sală de proiecţie, partidul lui Vioculescu, care poate oricând ameninţa că iese iar de la (zecimea sa) de guvernare, din moment ce-a mai făcut-o, acum, ca şi preşedintele Băsescu, se dă arbitru. Amintind totodată şi ce i s-ar cuveni. Cam ca în bancul acela în care canibalii le-au pretins celor trei prizonieri albi, dacă vor să li se cruţe viaţa, să atingă un metru, adunând în prelungire măsurile, mădular cu mădular. Ori, cel mai slab dotat, cu numai câţiva centimetri, a ţinut să le-o spună, după ce-au scăpat, că fără centimetrii lui, ´geaba dotările majoritare ale celorlalţi doi!
Că este încă o politică bine concertată de preşedintele dezbinator pare să demonstreze acum şi plângerea, pe teritoriu gălăţean, că nu a fost pusă pe lista la europarlamentare tocmai cea mai activă de pe lista PSD la Bruxelles, cu mai multe mandate în Parlamentul European (şi uite, din 23 rapoarte în PE ale europarlamentarilor PSD, 11 sunt ale gălăţencei!), Adriana Ţicău. O şansă şi pentru alţi tineri sau o rotaţie spre un viitor europarlamentar liberal, ar putea oricând motiva cei din USL-ul local, iar victima, dna Ţicău, soldat vechi şi disciplinat, nu va ceda probabil tentaţiei de a se plânge presei; poate primeşte şi o funcţie mare.
Cine s-a plâns? Trecător şi prin Galaţi, un contracandidat la europarlamentare, din PDL (!), Theodor Stolojan, şi-a exprimat aici, ca şi preşedintele Băsescu acolo, aşa, o îngrijorare, una patriotică. Şi în fond, de bun-simţ. Dar cine se aşteaptă la bun-simţ în politică, dacă nu atunci când aceasta poate fi doar un pretext pentru adus pagube duşmanului?
