Mare belea pe capul directorilor de licee! Chiar şi la unităţile cu ştaif, aceştia au ajuns să alerge prin baruri după elevi şi eleve, ca să-i aducă la ore! „Şi acum, nu mă mai sperie faptul că beau şi fumează, dar măcar să nu mai consume etnobotanice. Vin apoi la şcoală, li se face rău, cum s-a întâmplat cu fata unei doctoriţe, şi dai de belea!”, se plângea profesorul respectiv, realmente copleşit de situaţie.
Două dintre fetele prinse de director în cârciumă au motivat ingenue că veniseră, de fapt, să-şi scrie tema la nu ştiu care disciplină, că n-ar fi avut timp acasă. Bietul om le-a spus că data viitoare să vină la el, să le dea cheia de la cabinetul său, unde-şi pot scrie şi învăţa în linişte, nu în îmbâcseală de fum de ţigară şi gălăgie.
La alte licee, managerii mi-au declarat că le-au înfiinţat elevilor chiar şi loc oficial pentru fumat, numai ca să nu mai fugă de la cursuri. "Le-am spus că pot veni să fumeze chiar sub geamul cabinetului meu, mai bine să-i am sub ochi, decât să-i scap prin cartier, că nu mai vin la cursuri".
Chiulul din ziua de azi nici măcar nu mai seamănă cu cel de odinioară, când îţi dădeai cei cinci lei pe care-i primisei de la părinţi pe o cafea, pentru că altceva nici nu îndrăzneai să ceri de la bar. Şi nici nu ţi se părea normal să ceri. Cele mai mari pericole din vremurile noastre - fumatul şi băutul unei beri - au devenit acum insignifiante pe lângă ceea ce se poate întâmpla cu un tânăr scăpat de sub supravegherea părinţilor şi a profesorilor.
Băieţaşi de cartier - la 25 de ani, fără ocupaţie, intraţi în reţele de proxeneţi - îşi selectează victimele chiar de lângă poarta şcolii, alţii vin să stoarcă bani prin şantaj de la puştoaicele prostuţe, cărora le suflă vânt de emancipare prin creier. Chiar şi pentru copiii cuminţi există pericole mari, în ale căror capcane pot cădea prosteşte. În urmă cu doi-trei ani, îmi aduc aminte de un copil olimpic care a ajuns aproape în comă la spital, dintr-o prostie. De bucurie că se intra în vacanţa de iarnă, a fost cu colegii la bar şi a consumat ceva bere. Întors înapoi la liceu, ca să-şi recupereze geanta, a căzut cu capul de scări, s-a lovit cumplit şi şi-a petrecut Sărbătorile în spital, pentru că a avut nevoie de o intervenţie chirurgicală. Şi nu cred că a fost în stare să bea atâta bere cât să ajungă în starea asta. Nu s-a ştiut niciodată sigur, dar băiatul consumase şi ceva prafuri, probabil puse în pahar de colegii puşi pe şotii. O prostie care ar fi putut duce la o tragedie.
Din nefericire, cu toate raidurile Poliţiei care-i adună din baruri săptămânal sau chiar zilnic, fenomenul ia amploare, iar lucrurile scapă de sub control.
Dar şi aceste lucruri, ca multe altele, se datorează faptului că nu există legi aspre, iar cele care există nu se aplică, nimeni nefiind sancţionat. Bunăoară, patronii de cârciumi care-şi permit să-şi facă o clientelă fidelă printre liceeni ar trebui amendaţi, încât să-i usture şi să nu-i mai primească. Dar ce cârciumar e nebun să-şi dea afară clienţii care-i aduc câştiguri de zece ori mai mari decât eventuala amendă?
Prin urmare, sărmanii directori de şcoli mai au un pic şi vor înfiinţa în cadrul liceului camere speciale pentru chiul, dotate cu bar, cu shop de spice-uri, pentru amatorii de senzaţii tari, dar şi cu camere de stabilizare. Măcar aşa sunt siguri că-i vor trimite pe copii teferi acasă.
