Este greu de spus ce a fost în mintea fostului prefect Emanoil Bocăneanu atunci când a negociat - spun procurorii - asasinarea unuia dintre martorii din dosarul în care este acuzat pentru corupţie. De fapt, până miercuri aş fi băgat mâna în foc că fostul demnitar este o victimă a războiului dintre palate. Un pion sacrificat pentru a „arăta pisica” unor piese grele, aflate în vârful ierarhiilor naţiei.
Trebuie să admitem, cu toţii, că fostul prefect nu părea deloc genul mafiotului. De altfel, citind dosarul în care Bocăneanu este judecat pentru mai multe fapte de corupţie descoperim profilul unui om naiv, care a făcut micile găinării care se fac de obicei în sistemul public. Să nu-mi spuneţi că Bocăneanu a inventat intervenţia la şefii poliţiei pentru anularea unei amenzi de circulaţie, căci toţi ştim că este o practică obişnuită. Sau credeţi că o fi „părintele” concursului de angajare aranjat pe pile politice şi şpagă? Treisferturi – şi-s optimist când fac aprecierea – dintre funcţiile publice din România numai aşa se ocupă. Cu răspunsurile deja ştiute de către candidatul agreat, cu presiuni pe candidaţii neagreaţi, cu telefoane de la suspuşi. Aşa fac toate partidele, iar a spune că e altfel, e curată făţărnicie.
Până acum două zile, inculpatul Emanoil Bocăneanu era pentru opinia publică doar o victimă a propriei naivităţi. Pot să pariez că ar fi scăpat cu o condamnare lejeră – probabil doi ani de închisoare cu suspendare – deci ar fi avut şansa să-şi continue viaţa cu demnitate şi cu speranţe de reabilitare grabnică.
Întâmplarea de miercuri, 7 mai, schimbă însă radical lucrurile. Fostul prefect a reuşit, în doi timpi şi trei mişcări, să treacă din tabăra fraierilor de serviciu în cea a mafioţilor. A comandat un asasinat - că asta se pare că a făcut, din ce spun procurorii - deci a devenit extrem, grotesc, inuman. De aceea şi pedeapsa posibilă este din „altă ligă”. Ba chiar, având în vedere că totul ar fi avut ca scop influenţarea actului de justiţie, sunt premise să se ajungă la o detenţie ce ar putea depăşi 15-20 de ani. Evident, dacă există probe concludente la dosar.
Deocamdată ştim doar că fostul prefect a apelat la un inculpat (pe care-l cunoscuse întâmplător, în arest) pentru a-l pune în legătură cu un mardeiaş din Brăila. Inculpatul cu pricina a mirosit oportunitatea să obţină o reducere a pedepsei (cu 50 la sută!) aşa că l-a denunţat pe Bocăneanu la procurorii brăileni. Iar aceştia, cum era normal, au trimis un ofiţer sub acoperire, cu microfonul în buzunar, la negocierile „secrete”, de la mall (!). Pentru moment nu s-au făcut publice discuţiile de la negocierile dintre cei doi, însă procurorii au susţinut în instanţă, la discutarea propunerii de arestare preventivă, că Bocăneanu a sugerat asasinarea martorului cheie din dosarul de corupţie. Şocantă este suma avansată pentru faptă: doar 500 de lei. Cam cât o sticlă de coniac fin.
Derularea faptelor din cele două dosare cu care s-a ales ex-prefectul este halucinantă. Asasinează logica! Există o doză atât de mare de prostie – pe alocuri vecină cu nebunia –încât unele detalii par fabricate. Nici un om normal nu ar putea crede că o crimă costă 500 de lei, iar un jurist (iar Bocăneanu este jurist) ştie că moartea martorului nu anulează mărturia deja consemnată de magistraţi. Şi-atunci, mă întreb, de ce tot acest circ?
