Dacă nu aeroport, măcar drum

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În iunie 1926, între Galaţi şi Bucureşti zbura primul avion al primei linii de pasageri din România. Eram pionieri, nu degeaba avem şi acum un cartier care se cheamă Aviaţie. Cu atât am rămas, însă, cu o amintire a unui trecut glorios, în care eram poate oraş cumplit de negustori, dar o duceam bine şi aveam perspective socio-economice solide, semn că se deschidea, iată, o linie aeriană a cărei funcţionare era extrem de scumpă.

Acum, nici vorbă să căpătăm aeroport, deşi ar fi operatori dispuşi să facă şi la noi curse, mai mult, am auzit adesea potenţiali investitori în zona Galaţi-Brăila întrebând, înainte de orice, cât fac de la aeroport până la noi. Când auzeau trei ore, li se ofilea rapid interesul. Şi poţi să-i condamni?

Un zbor cu avionul, chiar unul de plăcere, către o destinaţie de vacanţă, înseamnă pentru un gălăţean sau un brăilean un coşmar logistic: dacă e avionul prea dimineaţă, nu ai cu ce să ajungi, trebuie să închiriezi maşină, să apelezi la rude, prieteni, colegi, să plăteşti benzină dus-întors etc. Dacă ai maşina ta, trebuie s-o laşi într-o parcare plătită cât timp stai în vacanţă, lucru nu prea lesnicios, iar în plus ai de luat în calcul oboseala condusului până la aeroport.

Dacă eşti om de afaceri şi îţi vine vreun musafir, coşmarul continuă: trebuie să trimiţi maşină după el, cu şofer cu tot, om pe care îl scoţi în ziua aia din producţie, că un drum dus-întors până la Otopeni sau chiar Bacău îţi mănâncă o zi întreagă. Eventual, mai trimiţi şi un translator, din start ai doi oameni, două diurne, eventual şi o masă pe drum. Distracţie, nu glumă. Alta ar fi situaţia dacă aeroportul ar fi colea, la o azvârlitură de băţ şi ar face omul până la terminal 15-20 de minute.

În ceea ce priveşte drumul expres promis şi nefăcut, ce să mai vorbim. În mod normal, până la Bucureşti, dacă ar exista un drum de conexiune cu Autostrada Soarelui, n-ar trebui să faci mai mult de două ore. Maximum două ore. Asta ar însemna că orice deplasare în Capitală, pentru rezolvarea unor situaţii, scoaterea unor documente sau pur şi simplu pentru a participa la un eveniment socio-cultural sau de afaceri nu ar mai presupune o noapte prealabilă de cazare, cu complicaţiile şi costurile aferente. Ai putea, pur şi simplu, să te urci în maşină, în maxi-taxi chiar, la ora 7,00, iar la 9,00, când se deschid birourile, să fii în Bucureşti, să rezolvi problema şi să te şi întorci, dacă nu la 12,00, măcar la 14,00, în aşa fel încât să-ţi rămână şi după-amiaza pentru alte lucruri importante.

Eu una, m-am săturat de patru ore pe drum la dus, patru la întors. Şi sunt convinsă că toţi oamenii de afaceri, toţi cetăţenii care merg la medici prin Bucureşti, toţi specialiştii care se duc pe la congrese, studenţii care merg la şcolile lor şi chiar politicienii care nu vin în teritoriu cu elicopterul sunt de acord cu mine. Dacă nu se poate aeroport, să se facă măcar drumul până la aeroportul care există. Să recuperăm şi noi, dacă nu mândria de odinioară, măcar oportunităţile de afaceri. Că din alea ies banii şi, pe urmă, ne-om repara noi şi onoarea.

Citit 1869 ori Ultima modificare Marți, 20 Mai 2014 16:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.