Surpriză! A venit vara. Avem temperaturi caniculare! Autorităţile sunt din nou luate prin surprindere de Mama Natură, care se încăpăţânează, an de an, să ne coacă fix în aceeaşi perioadă.
Domnilor aleşi locali, puneţi-vă puţin în pielea unui gălăţean de rând. Cu un salariu sub medie. Care nu îşi permite un concediu pe litoralul Mării Negre, în Grecia, Bulgaria sau Turcia. Un gălăţean care este practic obligat să-şi petreacă zilele cu temperaturi de peste 30 de grade Celsius acasă, pe malul Dunării. Între betoane. Fără plajă, fără niciun loc amenajat cât de cât decent. Nu de alta, dar, din păcate, aceasta este realitatea. Cei mai mulţi dintre gălăţeni nu îşi permit un concediu în adevăratul sens al cuvântului. Eventual, îşi permit un drum până la Gârboavele, unde să stea, în miros de mici şi dejecţii de patrupede comunitare, în faţa gardurilor metalice ale Grădinii Zoo. Aici pot să le explice copiilor cam cum ar fi trebuit să arate animalele lipsă, din spaţiile modernizate din bani europeni.
Ar mai fi varianta bicicletei sau a rolelor, pentru cei care deţin aceste obiecte. Aş vrea să văd cu ochii mei un politician care se suie pe bicicletă la Parcul CFR şi ajunge întreg până pe Faleză. Nemuşcat de vreo haită de câini, necălcat de vreo maşină sau fără să-şi rupă picioarele prin gropile împărţite cu atâta dărnicie şi pe carosabil, şi pe trotuare. Ar fi probabil cea mai mare realizare a mandatului său, de orice parte a spectrului politic s-ar afla.
Vechile locuri de agrement nu au mai primit o mână de vopsea de la Burebista încoace. Singurele variante pentru un astfel de gălăţean sunt să-şi petreacă vara în Grădina Publică sau în Parcul Viva. Este, totuşi, cam puţin pentru un oraş aflat la malul Dunării. Lacul Partidului sau plaja de la Valuri, locuri publice de agrement unde igiena este inexistentă, pot trece cu succes doar standardele din Burkina-Faso, în niciun caz cerinţele stricte ale Uniunii Europene. Variantele, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire.
Atenţie, în acest material vorbesc doar despre cei cu o condiţie materială precară, care au totuşi dreptul să-şi scoată copiii la plajă. Nicidecum de oamenii cu salarii decente, ce-şi permit să uite, chiar şi pentru o săptămână, de bucata de asfalt intitulată "Noul Galaţi". Pentru aceştia din urmă se pune problema veche de când Dunărea. Cea a podului peste fluviu, pod care a devenit un fel de Fata Morgana a tuturor tururilor de scrutin.
Măcar acum, stimaţi aleşi, ajunşi la jumătatea mandatului şi cu nişte sume frumuşele puse în cont în urma muncii asidue în folosul administraţiei, aţi putea avea un strop de bun-simţ şi v-aţi putea gândi ce se poate face pentru cei care vă girează cu votul. Nu de alta, dar pentru orice om sănătos la cap, viaţa nu înseamnă numai muncă, numai drumuri, numai apă caldă sau apă rece. În viaţă este nevoie şi de o mică pauză din când în când. Dacă, în Galaţi, nici măcar de aşa ceva nu putem avea parte, să ne fie cu pardon, dar situaţia nu este tocmai roz.
