În sfârşit aleşii au decis să facă ceea ce de multă vreme ar fi trebuit să se afle la numărul unu pe ordinea de zi a oricărui oficial, până la rezolvarea problemei. Senatorii au adoptat la începutul acestei săptămâni un proiect de lege în care scrie negru pe alb că "operatorii nu au dreptul să sisteze furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare acelor utilizatori din imobilele condominiale care îşi achită contravaloarea serviciilor furnizate/prestate". Punct. Sperăm ca mai marii ţării să nu arunce doar cu praf electoral de zână în ochii aleşilor şi să se ţină de cuvânt. Să adopte legea şi celelalte acte normative care să asigure cetăţenilor un drept fundamental, pentru care plătesc bani grei: acela de a avea apă potabilă.
Teamă mi-e că, aşa cum au pornit lucrurile şi aşa cum se întâmplă, de regulă, la noi, în România, reglementarea respectivă se va împotmoli undeva sau va fi inutilizabilă, pentru că va conţine prevederi care se vor bate cap în cap cu cele ale altor legi în vigoare. Şi fiecare va interpreta legile aşa cum îi va conveni. Şi, cum bietul cetăţean este la capătul celălalt al robinetului, tot el va fi cel care va suporta consecinţele lucrurilor făcute după ureche. De fapt, nici nu mai pot să cred că legiuitorii sunt aşa proşti şi naivi. Situaţia e lăsată în mod special încurcată, pentru a putea servi interesele celor care au pânea şi cuţitul în mână. Sau robinetul, în acest caz.
Deşi SC Apă Canal SA este, în mod normal, un serviciu social, adică în slujba cetăţenilor, iată că a ajuns să dicteze pe banii noştri, în casele noastre fără ca nimeni să poată face nimic. Ascunzându-se în spatele unor legi inaplicabile, interpretabile şi inconsecvente, reprezentanţii sistemului de aprovizionare cu apă deja vor să protesteze ca noua lege să nu fie votată. Aceştia se plâng că nu-i vor putea da în judecată pe rău-platnici pentru recuperarea datoriilor, pentru că nu au contract cu aceştia, ci numai cu asociaţiile. Dar aceiaşi reprezentanţi ai serviciilor publice nu au făcut niciun protest pentru îndreptarea aberaţiilor la care şi-au supus clienţii care au scos bani grei din buzunar pentru a le plăti scump bătaia de joc care le-a curs pe ţeavă, în locul apei potabile. Şi când spun scump, mă refer la lucruri cât se poate de concrete: din 2011 până în 2014, apa la Galaţi s-a scumpit cu 33 la sută, iar preţul canalizării aproape că s-a triplat. În mod logic, actele societăţii atestă tocmai în această perioadă profituri fabuloase, improprii unui serviciu public, care nu ar trebui să jupoaie cetăţenii ca să-şi îngroaşe teşchereaua, ci doar să acopere costurile de producţie. 9,8 milioane de lei a fost profitul în 2011 şi 10,4 milioane de lei în 2012! Şi nu vă faceţi iluzii că cea mai mare parte a banilor se duc în investiţii!
Din fila de buget a societăţii pe anul 2014 reiese faptul că angajaţii ei primesc "sporuri, prime şi alte bonificaţii aferente salariului de bază" în valoare de 7,5 milioane de lei noi pe an. În plus, din 2013, autorităţile se tot chinuie să dea o hotărâre de consiliu local care ar permite branşarea individuală la reţeaua de apă. Filosofie, nu glumă, pentru că nici în ziua de azi n-au reuşit să-i dea de capăt!
