Inevitabilul s-a produs şi apa caldă a ajuns un lux pentru câteva zeci de mii de gălăţeni. Alţi câţiva mii de locatari din 150 de scări de bloc nu se mai pot bucura nici măcar de banala apă rece. Lăsând la o parte discuţiile despre cauze sau despre (in)competenţa autorităţilor, rămâne o problemă care ne priveşte pe toţi, indiferent că suferim direct sau nu de pe urma acestei situaţii.
Lipsa apei potabile şi, într-o oarecare măsură, a apei calde afectează igiena populaţiei, crescând riscul de apariţie şi răspândire cu uşurinţă a bolilor. Situaţia poate degenera foarte repede într-o problemă de sănătate publică. Ori, aşa cum scrie în Articolul 34 din Constituţia României, "statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice". Mai mult, Naţiunile Unite au declarat accesul la apă potabilă un drept uman universal. Cu alte cuvinte, apa potabilă este un drept, nu un privilegiu.
Chiar şi cu apă la discreţie, duşul nu ne este cel mai bun prieten. Studiile ne dau drept cei mai neîngrijiţi locuitori din Uniunea Europeană, românii fiind destul de zgârciţi cu banii cheltuiţi pe produse de igienă personală. Doar puţin peste 13 lei pe lună. Consumăm în medie doar patru săpunuri şi un deodorant pe an. Peste jumătate dintre noi nu se spală pe mâini după ce merg la baie, iar un sfert dintre proaspeţii părinţi nu consideră că trebuie să se spele pe mâini după ce schimbă scutecele. De altfel, şi sutele de elevi pe care medicii îi găsesc regulat în şcolile din Galaţi cu păduchi şi boli parazitare oglindesc lipsa de preocupare pentru igiena personală.
Este foarte probabil ca aceste două lipsuri - a apei de la robinete şi a unei educaţii pentru igiena personală - să conducă la şi mai multe îmbolnăviri. Tuberculoza este una dintre bolile sărăciei. Şi, fără a generaliza, sărăcia merge, de cele mai multe ori, mână în mână cu igiena precară. În timp ce în mai toate ţările în curs de dezvoltare îmbolnăvirile de TBC au scăzut constant, de la an la an, în România au rămas la acelaşi nivel ridicat. Pe plan naţional, Galaţiul este unul dintre judeţele "favorizate" în această privinţă. În 2013, am fost printre judeţele cu cei mai mulţi tuberculoşi descoperiţi. Anul trecut, situaţia s-a înrăutăţit, fiind diagnosticate 464 de noi cazuri. Mai multe decât în 2013. Iar peste 40 la sută dintre aceşti bolnavi locuiesc la oraş.
Alte boli a căror prezenţă ţine de condiţiile de igienă sunt cele diareice. 614 persoane, dintre care două treimi orăşeni, au fost depistate anul trecut cu diaree de cauză infecţioasă. Numărul a fost mai mare decât în 2013, atunci când medicii au contabilizat 559 de îmbolnăviri. Medicii spun că şi hepatita de tip A, numită sugestiv "boala mâinilor murdare", apare în strânsă legătură cu nivelul de igienă. În condiţiile în care apa rece lipseşte din multe gospodării, pot oricând apărea focare ale acestor boli.
Cum criza gălăţeană a apei reci nu pare să fie soluţionată prea curând, rămâne problema repercusiunilor asupra sănătăţii publice. Iar mai mulţi bolnavi înseamnă costuri mai mari pentru tratamente, totul într-un sistem sanitar ajuns deja la sapă de lemn.
