Ne scufundăm ca Atlantida?

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Ştiţi ce este pesimistul? Un optimist bine informat care mi-ar spune că titlul nu e o interogaţie, ci o realitate. Galaţiul se scufundă! A început cu Faleza Dunării, căreia i-a tot crăpat obrazul, până la os. Şi nu de ruşine, ci din neglijenţa împletită cu nesimţirea celor care ar fi trebuit să aibă grijă de ea, şi de oraş, în genere. Pe scurt, citez din vorbele academicienilor plătiţi de Primărie să afle misterul Falezogăurii: „curgerea apelor subterane în zona municipiului este totalmente necontrolată, deşi teoretic se fac monitorizări, puţurile de monitorizare nu au mai fost deznisipate şi întreţinute de când au fost făcute. Nu avem o imagine completă a reţelelor îngropate, a nivelelor de apă subterană, iar după lucrările ISPA s-a tasat pământul la loc cu ciocanul de şniţele”. Şi, în vreme ce măsurătorile din satelit arată că multe zone de-a lungul Falezei prezintă deplasări destul de accentuate, de exemplu zece milimetri deplasare în plan orizontală în termen de o lună, autorităţile fac şi cos hârtii. Pardon, fac studii de fezabilitate, prefezabilitate şi postfezabilitate, fac expertize geo, hidro, tehnice, faptice şi teoretice. Ah, să nu uit, avem şi un Plan Urbanistic Zonal făcut de arhitecţi şi de peisagişti bucureşteni – că ai noştri parcă n-ar şti să facă asemenea documente – ba chiar şi un Plan Urbanistic General al Galaţiului prin care Faleza este declarată „Axa Verde” a oraşului. Cine ştie, poate dacă pleacă Faleza în Dunăre, într-o zi, sutele de hârtii făcute de autorităţi o ajută să mai plutească un pic, să nu se scufunde din prima.

Parcă numai Faleza ameninţă să devină o nouă Atlantidă? Nici străzile şi trotuarele Galaţiului nu se lasă mai prejos! Gropi, gropiţe, cratere, hăuri, tasări, surpări, nimic nu ne lipseşte! Despre trotuarele „cufundace” ale străzii Brăilei nu vreau să cobesc, dar sunt tare curioasă cât timp o să reziste asfaltul abia turnat, înainte de-a începe să se scufunde. Din nou! A câta oară?!

Să fiu rea şi să arăt spre strada Stadionului, unde după ce carosabilul s-a tot dus în jos, iar mai nou a intrat în picaj şi trotuarul?! Fix lângă panoul pe care scrie că lucrarea trebuia să fie gata de-o lună jumate? Mai bine nu! Poate că aş deveni mai optimistă încercând să găsesc strada care încă n-a cedat efectului general de Atlantidă. Mă tem, însă, că nici Odiseu nu s-ar descurca s-o găsească.

Dacă mă gândesc că de o lună şi jumătate gălăţenii racordaţi la sistemul centralizat de umilire şi înfrigurare nu au apă caldă, încep să bănuiesc că oraşul s-a scufundat în vreun tunel al timpului, şi-a ajuns prin Evul Mediu. Timpuriu, mijlociu sau târziu, e greu de spus chiar şi privind căruţele cu cai tropa-trop prin oraş.

Şi dacă infrastructura poate că o mai proptim noi înainte de a ajunge în fundul pământului, mai grav este că oraşul se scufundă cu tot cu oameni. Fără locuri de muncă, fără investiţii serioase, pe termen lung, fără proiecte realiste şi cu şomaj care creşte ca Făt Frumos, într-o lună cât alţii într-un an, mă tem că nu suntem în scufundare, ci în cădere liberă.

Parafrazând versurile poetului Adrian Păunescu din „Elegie atlantă” aş putea cânta „Un oraş, scufundându-se lent/ Dar ei şi-n somn îşi spun trufaş că nu!”. Şi (se prefac că) nu ştiu că în ritmul acesta n-o să ajungem "Noul Galaţi", ci "Noua Atlantidă"!

Citit 1849 ori Ultima modificare Marți, 19 Mai 2015 18:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.