O boală care ne costă prea mult

Evaluaţi acest articol
(17 voturi)

Numirea politică a directorilor instituţiilor medicale şi ai spitalelor din România a devenit, de-a lungul timpului, o practică de la sine înţeleasă. Toată lumea cunoaşte problema, dar nimeni nu vorbeşte şi nu se revoltă. Este un model care îşi are rădăcinile în regimul comunist, dar care s-a dezvoltat şi a căpătat noi valenţe ale intereselor şi incompetenţei, de la o schimbare de guvernare la alta. În fiecare zi, această joacă de-a managementul costă enorm, prin decizii prost luate şi prin acţiuni motivate doar politic. Iar atunci când termenul scadenţei se apropie, datoriile acumulate sunt plătite de fiecare dintre noi.

Primul risc al numirilor toxice de la vârful instituţiilor medicale este că persoana pusă la conducere nu are nici în clin, nici în mânecă cu fişa de post a funcţiei pe care o ocupă. Cele mai evidente astfel de situaţii sunt cele ale medicilor numiţi manageri de spitale. Prin formaţia sa profesională, un medic nu este pregătit pentru a administra o instituţie, ci pentru a-i trata pe bolnavi. Astfel, un doctor bun nu este automat şi un manager la fel de priceput. Iar experienţa arată clar acest lucru. Cea mai mare parte a fondurilor pe care spitalele gălăţene le obţin de la Casa de Asigurări de Sănătate se duc pentru salariile angajaţilor, în condiţiile în care în fiecare spital este lipsă de personal medical. Din puţinul rămas, este imposibil să se asigure medicamentele şi materialele sanitare pentru miile de bolnavi internaţi în fiecare lună, motiv pentru care oamenii sunt trimişi la farmacia de peste stradă, pentru vată, branule şi seringi. Într-adevăr, banii primiţi sunt insuficienţi, însă nici practicile manageriale nu contribuie cu nimic la cheltuirea lor eficientă. Iar directorii spitalelor vor fi puşi într-o şi mai mare încurcătură, din luna noiembrie, odată ce vor trebui să le achite medicilor salarii majorate cu 25 la sută.

Dar poate mai gravă decât atât este inerţia decizională pe care practica numirilor politice o presupune. Cu alte cuvinte, niciun manager pus politic nu are curajul să ia de unul singur o decizie, fără a cere, în prealabil, acordul celui care l-a numit. Astfel, ceea ce a ajuns să primeze este interesul unei găşti politice, nicidecum binele beneficiarului, adică al pacientului. Pe termen lung, această boală a sistemului de sănătate s-a concretizat în starea deplorabilă în care spitalele se află şi acum.

Iar ticăloşia celor implicaţi merge şi mai departe, dacă amintim faptul că această caracatiţă politică îşi întinde tentaculele până la nivelul şefilor de secţii din spitale. Ajungem astfel să desluşim un sistem profund corupt, în care meritul personal este ignorat, în cel mai bun caz.

Ultimul exemplu al acestei afaceri este demiterea tuturor preşedinţilor de case de asigurări de sănătate. Se apropie un nou an electoral, iar cărţile sunt refăcute. Pentru a-i putea demite în masă, au fost schimbate, peste noapte, majoritatea criteriilor de performanţă ale funcţiei. Cu alte cuvinte, cei din Ministerul Sănătăţii au profitat de o breşă legislativă. În curând, cei care fac parte din partidul corespunzător vor fi, bine mersi, repuşi în funcţie, în vreme ce "indezirabilii" vor fi înlocuiţi, bineînţeles, tot cu oamenii "potriviţi". Aceste jocuri ale puterii ne arată că politicienii înţeleg foarte bine importanţa domeniului Sănătăţii, însă aleg să facă totul în funcţie de interesele pe care le au.

Citit 1368 ori Ultima modificare Vineri, 02 Octombrie 2015 19:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.