Plouă de o săptămână, iar oamenii stau în staţiile de autobuz, sub cerul liber, uneori şi zeci de minute, mai ales dacă locuiesc în zone în care autobuzele sau troleibuzele circulă la intervale de un sfert de oră sau chiar de jumătate de oră. Adăposturile din staţiile de autobuz lipsesc cam în jumătate din numărul total al punctelor de oprire ale mijloacelor de transport.
Dacă ar fi fost o reclamă la fixativ, totul ar fi fost în regulă, „vânt, ploaie, părul rezistă”, dar reclama şi realitatea nu prea se pupă. La fel cum nu suntem nici în „Cântând în ploaie”. Nu prea îţi vine să cânţi în ploaie, după ce ştii că te aşteaptă opt ore de muncă, ud până la piele. Vântul bate stropii în toate direcţiile şi ajungi murat la locul de muncă, indiferent dacă ai umbrelă sau nu.
Purtătorul de cuvânt al Primăriei spune că vor veni de la anul încă 100 de refugii, că se va organiza o licitaţie şi că acum sunt 143 de adăposturi pentru gălăţeni.
Consolidarea Falezei este o problemă complicată, înţelegem, s-au tot amânat acţiunile în acest sens. Gropile de pe Faleză pot intra în Cartea Recordurilor ca fiind unele dintre cele mai longevive, dar facem din asta un fel de model de gestionare a problemelor în Galaţi. Gropile sunt lăsate de izbelişte, dar şi siguranţa cetăţenilor la fel. Avem un plan de mobilitate urbană, au fost nişte dezbateri, s-a discutat despre siguranţa pietonilor, despre axarea pe oameni, dar noi nu suntem în stare nici măcar să montăm nişte amărâte de adăposturi.
Dar se pare că între problema refugiilor şi problema consolidării nu ar fi prea mare diferenţă, altfel s-ar fi luat nişte măsuri mai din timp pentru amenajarea acestor adăposturi. Dar nu, fie iarnă, fie vară, fie ploaie, fie ninsoare, cele mai importante staţii din Galaţi nu au niciun adăpost pentru pietoni. Unde staţiile sunt lângă clădiri, oamenii se mai aciuează pe lângă acestea, dar în Ţiglina I, de exemplu, nu e nimic, nici măcar copacii nu sunt aproape, să mai rărească stropii care cad continuu. O fi vrând Primăria să se întreacă în încăpăţânare cu vremea, cu norii, să vadă cine se ţine mai tare pe picioare: Cât o ploua?! Dar Primăria cât poate să stea până să comande nişte refugii? E un fel de întrecere între ţânci.
Ce-i drept, avem câteva, nu putem spune că nu avem deloc, că la noi cam aşa funcţionează, ei, dar nu e dracul chiar aşa de negru, ei, dar nu putem spune că nu avem deloc, ei, dar nu putem spune că nu s-a încercat. Mai ales dacă ne gândim la câte proiecte de modernizare sunt, străzi, pasarele, tunel etc.
Până să avem un oraş futurist, gălăţenii vor măcar un oraş în care să se simtă siguri, cu străzi şi trotuare bune, cu parcări, să nu mai fie nevoiţi să meargă pe carosabil printre maşini şi, da, de ce nu, am putea începe cu aceste mărunte acoperişuri din staţiile de autobuz. Nu mai vorbim de mijloace de transport care să nu vină la sfert de oră, ci să fie şi ele un pic mai dese. Dar vine iarna, o să cadă zăpada şi o să fim din nou la adăpostul nămeţilor, o să ne facem igluuri şi va fi bine.
