”Viaţa liberă” - un fel de a fi de care îmi e dor

”Viaţa liberă” - un fel de a fi de care îmi e dor

Cu Calvin şi Juno Otilia Jakab
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Dacă am făcut vreodată presă, a fost la "Viața liberă". Acolo am învățat cum să fac o știre. Acolo m-am împotmolit cu mașina în noroaiele din Barieră, în timp ce încercam să facem un reportaj despre cartier. Am folosit toate hainele, cartoanele și pietrele găsite pe câmp pentru a putea ieși din mocirlă. Și am împins. Și am mai pus niște plastic. Și am împins. Și am mai pus. Pe lângă noi se vedeau doar ciorile care veneau să mai mănânce câte un stârv. Nimeni de la redacție nu ne-a crezut că suntem blocați în noroi. Așa că abia după vreo două ore de împins, am reușit, plini de noroi, să ieșim la stradă. ”Onofrei, ce dai azi?”, striga Amălinei, ”Unde e textul, Onofrei”, ”Ce ai scris aici, Onofrei!”. Nimeni nu mi-a mai strigat numele ca Amălinei. Și DCP... DCP are cel mai fain mod de a-ți atrage atenția că scrii prostii. Te ia la mișto, de nu te vezi. Căpățână urmărind cu patimă meciuri, strigând pe hol într-un moment tensionat. Ancuța, Anca Melinte, venind hotărâtă, entuziasmată, nervoasă, implicată, într-un cuvânt, să scrie ceva de la CL (Consiliul Local). Anca Spânu care adună oamenii lângă ea și are grijă de ei. Discuțiile de pe hol, discuțiile de la bere. Niciodată nu am mai avut colegi mai faini cu care să ies la bere. Oamenii de la VL, cu tot sufletul și implicarea lor, sunt prima mea dragoste în presă. Sunt dragostea mea în presă, de când mulți scriau la Imparțial, iar Imparțialul avea sediul în fața blocului meu. Tudor Neacșu, Marius Țuca, Anca Melinte, Monica Zanet treceau prin fața mea, pe când eram adolescentă și erau ca niște zmei. Toţi au ajuns, apoi la "Viața liberă", unde am venit, mai târziu, şi eu. "Viaţa liberă" are personalitate prin oamenii care i-au trecut pragul, care au muncit la paginile ziarului, care și-au pus fiecare bătaie de inimă în cuvinte, care i-au dat ritm. Cu unii am lucrat, de unii am auzit, pe unii i-am cunoscut în afara biroului. "Viața liberă" este un fel de a fi. Și mi-e dor de modul ăla de a fi.

CITEȘTE mai multe din Ocolul ziarului în 30 de ani

Citit 1332 ori Ultima modificare Marți, 24 Decembrie 2019 01:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.