Nu mică mi-a fost mirarea să văd, miercurea ce tocmai a trecut, un puhoi de lume care se îmbulzea să prindă loc la cinematograf. O sală de peste 500 de locuri s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru gălăţenii avizi de artă cinematografică, inclusiv cea românească, în condiţiile în care mulţi erau sceptici când s-a deschis Cinema "Prof.Ioan Manole" (un nume care încă îi intrigă pe gălăţeni) şi spuneau că în mare parte din timp nu se vor ocupa nici 50 de locuri din sala de la Casa de Cultură a Sindicatelor.
Ei bine, iată că "Povestea de Dragoste" a Cristinei Iacob, o tânără regizoare gălăţeancă, a atras mai mulţi oameni decât încăpeau în sală, lucru care nu poate decât să ne bucure pe noi, ceilalţi, care am susţinut atât timp ideea că Galaţiul merită un cinematograf. O fată de 27 de ani, plecată din oraşul natal de mai bine de 11 ani, a reuşit, cu un film românesc creat de ea, să umple o sală de cinema nu doar o dată, ci aproape toată săptămâna. Surprinzător pentru mulţi, mai ales că filmele româneşti nu vând nici pe departe la fel de mult precum cele de la Hollywood, a fost înghesuială mare în micuţul foaier al cinematografului. Şi, cel mai probabil, povestea se va repeta, dat fiind că în săptămâna 18 - 24 decembrie va rula la Galaţi, de trei ori pe zi, mult aşteptatul episod şapte al seriei "Războiul Stelelor".
Aşadar, se dovedeşte că Galaţiul, ultimul mare oraş din ţară care nu avea o sală de cinema, avea nevoie de un astfel de loc în care oamenii să îşi poată petrece timpul liber. Şi dacă nu a fost să fie cu multiplexul, cu CinemaCity-ul anunţat atunci când s-a construit mall-ul de pe Coşbuc, chiar dacă încă mai sunt multe de rezolvat pentru ca sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor să se poată numi cinema, de la sunet la imagine şi aspect, faptul că gălăţenii au, în sfârşit, un cinematograf este un cadou de Crăciun extrem de frumos.
Cu toate că politicul nu s-a putut abţine nici de această dată şi a încercat să agaţe cu o gheară instituţia, pentru a se mai lăuda cu o realizare fantomă, cu toate că sceptici au existat încă de la începutul campaniilor de promovare a ideii de cinema în Galaţi de către un mic ONG la ale cărui proteste nu se adunau niciodată mai mult de câteva sute de oameni, cu toate că încă există persoane care cred că nu va rezista mult cinematograful, iată că, la aproape trei săptămâni de la deschidere, sala este în continuare plină, cu oameni de toate vârstele, de la copii la bunici.
Este, de altfel, o dovadă a faptului că un multiplex cinematografic în Galaţi ar fi, de fapt, un mare succes printre oamenii locului, nicidecum un fiasco, o afacere care ar urma să se închidă în mai puţin de jumătate de an din lipsă de clienţi. Acum, trebuie doar să aşteptăm investitorul potrivit, dat fiind că cei de la CinemaCity sunt destul de nehotărâţi în ceea ce ne priveşte, pentru a nu strica profitul cinematografului brăilean. Am putea lua exemplu de la Buzău, un oraş mai mic decât Galaţiul, care a reuşit deja să atragă al doilea investitor în săli de cinematograf, cu încă trei săli în interiorul Galeria Mall. În Galaţi, însă, mai trebuie să se şi vrea. Şi nu doar de către spectatori.
