Pe 2 ianuarie, dimineaţa pe la 10,00, eram printre puţinii gălăţeni care se aventuraseră pe Faleza Inferioară, la o plimbare. La -14 grade Celsius, e drept, dar era soare, Dunărea era minunată, iar liniştea - desăvârşită, spartă doar pentru câteva momente de o maşină care ridica gunoiul. M-am bucurat, zic, uite, se face treabă. Erau chiar şi oameni care alergau pe Faleză, puţini, dar erau, îi admiram sincer şi le făceam "pârtie", când îl văd pe unul că se opreşte, îşi cercetează talpa adidasului şi porneşte, încruntat, mai departe. Mă duc şi eu pe pista pentru roleri, să văd ce şi cum.
Caldarâmul, acoperit de cioburi: de sticle, albe şi verzi, dar şi de pahare, inclusiv partea de picior cu stativul respectiv. Mă uit mai jos, în iarbă, aceeaşi poveste. Pe o suprafaţă de cel puţin câteva zeci de metri, în dreptul restaurantului ridicat pe fostul amplasament al Cofetăriei "Pescăruş", era plin de cioburi. Şi, cum ele nu fuseseră acolo cu doar câteva zile înainte, nu mi-a fost greu să înţeleg că erau rezultatul nedorit al petrecerilor din perioada Crăciunului şi Revelionului. Pe moment, mi-am spus că, cine ştie, se mai întâmplă să scape omul o sticlă din mână sau chiar un pahar, mai ales că văzusem cioburi de sticle şi în parcarea de la mall, când s-a terminat concertul de Revelion. Dar, ajunsă la capătul opus al Falezei, am constatat aceeaşi afluenţă de cioburi şi pe trotuarul din dreptul restaurantelor Libertatea 2000, Summertime şi Nic-nic. Şi mi-a fost clar că nu e o întâmplare, pur şi simplu s-au apucat gălăţenii să spargă pahare şi sticle de prea mare bucurie. Evident, cum nimeni nu-i nebun, treaba cu spartul s-o fi petrecut după golirea sticlelor cu pricina, de aici şi excesul de zel cu spartul inclusiv al paharelor, deşi mă îndoiesc eu să fie vreo cârciumă prea fericită de asemenea ispravă. De altfel, după cum mi-a confirmat o colegă, la unele restaurante din Galaţi clienţii au fost rugaţi la intrare, când erau întâmpinaţi cu o cupă de şampanie, să nu spargă paharele. Semn că tărăşenia cu spartul e deja mai veche. Şi, dacă ar fi o simplă distracţie, în urma căreia oalele sparte s-ar plăti, la propriu, restaurantului, care ar aduna şi toate cioburile din zona de acţiune a petrecăreţilor, să spunem că ar mai fi acceptabil. Deşi până şi grecii, celebri pentru spartul farfuriilor de fericire, folosesc acum unele făcute special în acest scop, iar cioburile se strâng şi se retrimit fabricilor, pentru refolosire. Dar la noi, din păcate, lipsa de civilizaţie a unora poate avea efecte extrem de grave asupra altora, nevinovaţi.
Motivul pentru care m-am hotărât să abordez subiectul a fost telefonul unei mame din Micro 39 C, care şi-a scos copiii în parcul de lângă Grădiniţa "Arlechino", să se bucure de zăpadă. Bucuria a fost însă scurtă, fiindcă unul dintre micuţi, alunecând, a căzut cu genunchiul într-un ciob de sticlă de dimensiuni mari - probabil de la vreun fund de sticlă de şampanie spartă la Revelion de petrecăreţii din zonă. Rezultatul: un drum la spital, cusătură în cinci fire şi piciorul imobilizat în ghips. Copilul este traumatizat, are dureri, nu va putea merge la şcoală şi nu se ştie dacă tăietura profundă nu va produce şi alte sechele. Totul fiindcă nişte cetăţeni turmentaţi şi lipsiţi de simţ civic au decis că parcul e un loc numai bun să spargă sticle.
