"Boboteaza, o sărbătoare periculoasă. Află aici de ce", titra ieri pagina de Facebook a celui mai bine vândut ziar colorat din România. Parcă te şi trece un fior când citeşti. Cum, adică, sărbătoare periculoasă? Ce rău te-o paşte? Deschizi articolul cu o strângere de inimă şi, înainte să începi să citeşti, îţi faci repede, în minte, inventarul dimineţilor de sărbătoare: la spălat n-ai pus, curat în casă e, instalatorului i-ai spus să vină vineri, când nu va fi sărbătoare. Toate bune, n-ai încălcat nicio regulă. Doar dacă n-o fi vreuna despre care nu ştiai… Numai gândul ăsta e suficient să te facă să simţi iar fiorul. Of, Doamne! Citeşti articolul cu teamă şi abia la final îţi vine inima la loc. De fapt, totul era doar o enumerare de tradiţii româneşti de Bobotează. Treaba cu pericolul, din titlu, fusese doar de marketing.
Dar ce te faci că azi e Sfântul Ion! Imediat ce intri pe Facebook, iar te sufocă articolele de sezon: „Vezi aici ce trebuie neapărat să faci de Sfântul Ion” şi „Află ce greşeală fac toţi românii în această zi, fără să ştie”. Simţi fiorul rece din ajun şi iar purcezi la inventar: la spălat tot n-ai pus, curat în casă încă mai e (cel puţin în sufragerie), azi e joi, iar pe instalator l-ai chemat tocmai vineri… E în regulă. Cu toate că, de la o vreme, te cam istovesc emoţiile astea matinale.
Pe Facebook şi în ziarele colorate e o isterie a lucrurilor pe care ai sau n-ai voie să le faci la sărbători. Sigur că am înţeles deja cu toţii că articolele astea nu sunt scrise de teologi, ci de nişte urechişti care ne-au simţit mai slabi de înger şi cu prea puţină cultură teologică, aşa că ne vând gogoşi. Poate că unele dintre tradiţiile promovate de ei chiar sunt adevărate. Totuşi, nimeni - nici ziariştii respectivi şi nici noi, cititorii - nu şi-a făcut timp să întrebe un preot dacă e sau nu aşa, cu tradiţia respectivă. Dacă într-adevăr te bate Dumnezeu după ce, din greşeală, ai pus mâna pe cuţit de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul sau dacă ai fost nevoit să te speli pe mâini, de Bobotează, până la prânz.
Nu de alta, dar pentru oamenii a căror unică legătură cu Dumnezeu sunt articolele de Facebook, ortodoxia riscă să se transforme într-o serie de superstiţii şi nimic mai mult. O să avem printre noi oameni convinşi că mai important decât felul în care ne rugăm este cum ne legăm şireturile de ziua unui sfânt anume sau câte paie de chibrit folosim la sărbători.
Aproape niciodată paginile de Facebook ale cotidienelor nu amintesc de faptul că, de Bobotează sau de Sfântul Ion, ar fi bine să-i dai unui amărât ceva de mâncare sau să-i plăteşti nişte medicamente unui bolnav sărac. Sau că poţi măcar să încerci să ai mai multă răbdare cu ai tăi. Nu, important, de Bobotează, rămâne să nu te speli până la prânz. Important, de Sfântul Toader, e mai cu seamă să te tunzi. Mersul la biserică şi bunătatea creştină nu-s cele mai importante niciodată.
Pentru astăzi, ziarele colorate ne informează că avem obligaţia să râdem. Asta, dacă nu cumva avem de gând să rămânem posomorâţi tot anul. De bine, de rău, pe asta am putea-o încerca. Să râdem, dar nu unii de alţii şi nu prosteşte, ci curat, terapeutic, aşa cum râde un om conştient că Dumnezeu i-a dat puterea să facă bine. Că libertatea asta de a fi buni o avem şi astăzi, la fel ca în toate celelalte zile. Iar un bine cuiva chiar că avem voie să facem de Sfântul Ion!
