De vreo lună de zile, urmăresc, plină de atenţie, comportamentul oamenilor aflaţi în misiune. Este un întreg spectacol, vă asigur! Iar comportamentul acestora este generat, nu de fiecare persoană în parte, aşa cum uşor aţi crede, ci de… grup.
De pildă, poliţiştii comunitari pe care am şansa să îi urmăresc „în misiune”, adică în timp ce păzesc un obiectiv, nu fac altceva decât acest lucru. Poate să dea cu bomba alături de dânşii şi poliţiştii tot nu ar interveni!
Misiunea lor este, până la urmă, paza obiectivului pe care l-au primit în grijă. Alături – şi nu este o figură de stil! – se întâmplă diverse lucruri reprobabile, însă poliţistul comunitar nu se intimidează: păzeşte în continuare „dispozitivul”!
La fel, de câte ori nu aţi fost martori, în trafic, la scene în care maşina poliţiei rutiere trece pe lângă camioane, fără ca poliţiştii să-l oprească pe şofer şi să îl întrebe ce caută pe străzi pe care este interzisă circulaţia autovehiculelor de mare tonaj? Acei poliţişti sunt nişte oameni în misiune şi, ca atare, nu se împiedică în „detalii”.
Alt exemplu, acelaşi comportament: parlamentarii gălăţeni. Vă mai amintiţi cât de entuziasmaţi erau înainte alegerilor, cât de responsabili păreau că sunt de votul uninominal ce urma să le fie acordat?
Ei bine, aceste voturi le-au fost date, dar ce folos? Deputaţii gălăţeni, în majoritatea lor, nu au catadicsit nici măcar să îşi organizeze birouri parlamentare! Cu doar câteva excepţii notabile – pe care gălăţenii le-au aflat deja – restul sunt mai muţi decât peştii în oală.
Ba mai mult, unii au avut atâta lipsă de consideraţie faţă de circumscripţia care i-a ales încât… şi-au stabilit birourile la Bucureşti. Vorbesc aici de deputaţii minorităţilor şi poate că veţi spune că, fiind un caz aparte, este de înţeles.
Poate, dar aşa cum Magor Csibi şi-a făcut, înainte de parlamentare, birou la Galaţi, doar aşa, de ochii electoratului, la fel ar fi putut să îşi facă şi aceşti deputaţi – câte un al doilea birou la Galaţi! În general însă şi aceşti aleşi s-au comportat precum grupul din care fac parte – cu indiferenţă faţă de electoratul care i-a votat.
Ultimul, dar în nici un caz cel din urmă exemplu: Primăria. Să mă scuze spiritele sensibile că fac apel la asta, dar cineva trebuie să spună: de când primarul Dumitru Nicolae a decis să nu mai fie la fel de vizibil ca înainte de operaţie, aproape tot personalul din Primărie pare că doarme. Spun pare, pentru că sunt convinsă că sunt acolo şi mulţi oameni de ispravă care îşi fac treaba, însă chestia asta nu este una generală.
Cum este posibil ca nimeni din Primărie să nu ia atitudine publică în cazuri de interes cetăţenesc, precum oprirea apei calde, ori închiderea unor artere importante de circulaţie? Să-i anunţe pe gălăţeni, că doar de ei sunt plătiţi!
Însă, fiecare om din Primărie are misiunea sa. Care nu are nicio legătură cu viaţa noastră…
