Haide să stăm de vorbă despre tine. De câteva luni bune, mă tot baţi la cap, fie faţă în faţă, fie pe internet, că vrei să fii primarul oraşului. De altfel, deja ai împânzit şi mediul real, şi cel virtual cu poze, sloganuri, anunţuri, program de campanie, promisiuni, etc. Încă un pic şi cred că vei fi visat noaptea de toţi cei care au Facebook. Sau de cei care îşi mai deschid, din când în când, cutia poştală de la parterul blocului. Ce te recomandă pentru funcţia asta? Instituţia în care activezi sau pe care o conduci are performanţe extraordinare? Ţi-ai demonstrat spiritul inovativ în cadrul echipei pe care o coordonezi? Sau, pur şi simplu, vrei să ocupi o poziţie pentru a le fi altora mai uşora să tragă sforile într-un oraş şi aşa condus de marionetele altora?
Îmi spui că şomajul va fi în scădere, că salariile vor creşte, că investitorii îşi vor îndrepta, în sfârşit, faţa spre Galaţi, că totul va fi mai bine. Dar tu nu îţi dai seama că toţi predecesorii tăi, indiferent de nume, au spus exact aceleaşi lucruri şi acum patru ani, şi acum opt ani, şi tot aşa? E o vorbă din popor, că ulciorul nu merge de multe ori la apă. În cazul oraşului nostru, s-ar putea să mai meargă o dată sau de două ori, pentru că încă avem o populaţie uşor de manipulat cu promisiuni deşarte. De fapt, e o populaţie atât de disperată după ceva mai bun încât e în stare să se urce în barcă alături de primul care-i promite că o trece râul, chiar dacă barca e plină de găuri.
Despre tine şi despre realizările tale, aparent, nu sunt multe de spus. Ai fost director pe ici şi pe colo, dar fără prea mari realizări, ori ai muncit la vreun birou şi acum încerci să ajungi în fruntea oraşului ca independent, doar că nu prea ştii cu ce se mănâncă asta. Iar pentru cei care au mai fost acolo, drumul e tot anevoios, pentru că lumea poate mai iartă, dar nu uită. În schimb, tu spui multe despre ce NU au făcut alţii, contracandidaţii tăi. Ştii cum e, orice lup se face oaie, până ajunge în fruntea turmei. Că doar părul se mai schimbă, dar năravul ba. Cu toate astea, eu aştept şi lucruri reale. Aştept să vii, într-o zi, după ce vei ajunge primar, şi să spui „eu atât pot”. Şi să faci tot ce poţi. Fără promisiuni în vânt, fără declaraţii care să mă facă să te votez, ca după aceea să îmi dai un şut în fund şi să îmi spui că ştii tu mai bine cum merg lucrurile, fără nimic din ce a fost până acum.
Dragă candidatule, oricare ar fi numele tău, când gălăţenii au ieşit în stradă au spus un lucru care a reuşit să rămână întipărit mai bine decât orice: este nevoie de o schimbare, iar dacă tu nu crezi că eşti în stare să o aduci, mai bine nu îţi mai pune numele pe acea listă. Nu vei reuşi decât să te faci de râs, iar de bufoni cred că suntem sătui cu toţii.
Astăzi, am vorbit despre tine, dar nu ştiu dacă ai şi înţeles ceva. Ştiu că cei care îţi şoptesc din spatele scenei vor să te facă să crezi că ai rolul perfect. Însă actorul cel mai bun nu e cel care ţine minte toate replicile, ci acela care ştie să ia calul de căpăstru, când totul pare împotriva sa. Oare poţi fi tu un astfel de personaj? Sau vor mai trece patru ierni de stat în frig şi patru ani de luptă cu gropile din asfalt, câinii de pe stradă, aproape 18.000 de şomeri şi, preferata mea, oameni care merg cu capul plecat, de tristeţe, de greutate şi din cauză că oricum nu au nimic frumos de văzut într-un oraş care, cândva, rivaliza cu Bucureştiul?
