Se încheie prima săptămână fără maxi-taxi în Galaţi. Ca să nu fiu suspectată de vreo înclinaţie de a ţine cu unii sau cu alţii, vă spun din start că, pentru mine, schimbarea nu există, fiindcă circul pe nişte trasee unde nu exista oricum niciun traseu de microbuz, iar autobuzele erau la fel de rare (sau dese) şi de aglomerate (sau goale) cum sunt şi acum. Mergeam doar accidental cu maxi-taxi, nu pot să spun că am avut experienţe extrem de neplăcute cu ele, dar nici prea plăcute. Ajunseseră să nu se mişte cu nimic mai repede decât autobuzele sau troleibuzele, aveau staţiile la fel de rare, acceptau şi călători în picioare, nu prea dădeau bilete, iar şoferii, în mare parte, vorbeau la telefon în timp ce conduceau, înjurau partenerii de trafic sau se hlizeau în gura mare de te miri ce show radiofonic, deşi toate aceste manifestări erau ilegale - unele, necivilizate - toate dovedind şi o reală lipsă de respect pentru client.
În ceea ce priveşte autobuzele, troleele şi tramvaiele, evident, există inconveniente, cel principal fiind lipsa de aer. Făcute să funcţioneze cu geamurile închise şi aer condiţionat, ceea ce la Galaţi nu se întâmplă, autobuzele se supraîncing şi deja e greu de trăit în ele. Fraţilor, geamurile trebuie deschise, alea puţine care sunt, altfel murim! Drept e că şi călătorii ar avea nevoie de nişte lecţii de igienă personală şi măcar de o baie pe săptămână, cum făcea bunica la ţară, pe vremea când căram apa cu cobiliţa de la fântână, dar există şi categoria - până acum umblătoare cu maxi-taxi - a cucoanelor de diverse vârste care se ţin prea fine pentru transportul în comun. Nu ar da bani pe taxi, deşi îi au, dar se suie în autobuz şi se comportă de parcă ar fi la Versailles, scuturându-se cu scârbă când le atinge cineva, deşi le rogi să facă loc la coborâre, dar nu se mişcă, eventual admonestând în stânga şi în dreapta alţi călători la fel de înghesuiţi, care nu au însă de ales, nepermiţându-le portofelele nici deplasarea individuală, nici parfumurile scumpe şi de calitate, nimic de zis, dar puse cu ghiotura de damele în cauză, să moară de ciudă lelea Tanţa, care tocmai a cumpărat leuştean din piaţă. Acum, să nu fiu înţeleasă greşit, nu am nimic împotriva parfumurilor, sunt de preferat mirosului de transpiraţie stătută, dar regulile convieţuirii şi manierele elegante spun că nu e cazul să laşi un nor de parfum în urma ta, ci că acesta trebuie simţit doar dacă îmbrăţişezi pe cineva. Ceea ce, cu toată aglomeraţia, nu cred că face nimeni în autobuz, cel puţin nu de bună voie.
Sunt foarte curioasă cum va evolua treaba cu transportul în comun şi dacă, până la urmă, nu ne vom întoarce la microbuze. Personal, deşi nu şofez, am auzit de la şoferii din jur şi am văzut şi cu ochii proprii că traficul e mult mai fluent fără ele. Nu mai stai aşa de mult la semafoare, fie ele şi nesincronizate şi fără mult promisa undă verde, nu se mai blochează intersecţiile şi se simte că, per total, sunt mai puţine maşini pe stradă. Mi-aş dori se se revigoreze transportul electric, în defavoarea celui pe motorină. Cred că suntem singurul oraş din ţară unde reţeaua de tramvaie, preferată în orice urbe civilizată, dispare, în loc să se dezvolte. Cine ştie, poate că încasările în plus ale Transurb, care în mod normal ar trebui să se simtă, vor aduce îmbunătăţiri şi în direcţia asta. Speranţa moare ultima.
