Mai poftiţi şi printre noi, dragi aleşi!

Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

„Am aşteptat 45 de minute în staţie autobuzul!” - „Păi, mergeţi mai târziu în staţie, ca să aşteptaţi mai puţin!”, a fost răspunsul cinic dat de unul dintre bravii aleşi ai Galaţiului, la reproşul unei doamne plătitoare de taxe şi impozite în municipiu. Desigur, era doar o discuţie neoficială, dar e o mostră vie a modului în care gândesc cei care hotărăsc cum, când şi cât trebuie să călătorim cu mijloacele de transport public local. Realist, alesul cu pricina avea dreptate: din moment ce autobuzul trece prin staţie o dată la 45 de minute, ce rost are să te duci din vreme? Nu mai bine ajungi acolo cu cinci-zece minute înainte şi nu te mai umpli nici de nemulţumire, nici de furie, nici de frustrare? Mă rog, o să te umpli doar de năduşeală în mijlocul de transport care-i etuvă pe roţi şi, eventual, de jeg, dacă-i din cale-afară de murdar!

Dacă în acel moment de sinceritate alesul ar fi fost filmat, răspunsul lui ar fi căpătat, instantaneu, o notă compătimitoare. Empatică pentru nemulţumirea doamnei care aşteptase 45 de minute în staţie. Desigur, empatie atât cât îi permite inima şi inteligenţa lui de ales care n-a mai călătorit cu autobuzul de când umbla în pantaloni scurţi, ca să ştie cum e! Dar îşi poate doar imagina!

Sincer, tare aş fi vrut să-l aud pe alesul cu pricina dându-i aceeaşi replică gălăţeanului nervos care a urcat, miercurea trecută, într-un "27". Un autobuz rara-avis, care trece o dată la 45 de minute. „Să vină şi doamna directoare de la Transurb să stea 45 de minute cu mine în staţie! Erau prea dese dacă treceau autobuzele la 23 de minute, aşa că le-a făcut la 45! Şi noi stăm ca proştii în staţii”, astea sunt doar mici selecţiuni pe care le pot reproduce, dintr-un monolog fără prejudecăţi şi fără pătrăţel roşu. Bărbatul ieşise de la serviciu şi nu-i dăduse prin cap să-şi scurteze ori lungească programul de lucru în funcţie de orele de plecare sau de sosire ale autobuzului care-l ducea acasă. Greşeala se plăteşte!

Vestea bună este că, de ieri, s-au mai înmulţit, pe unele trasee, autobuzele şi s-a mai scurtat timpul de aşteptare. Desigur, autobuzele n-au căpătat şi aer condiţionat, dar tot e mai mult decât nimic.

Aşa cum e şi Plaja Dunărea! Mi-a scris o gălăţeancă din Israel cum şi-a văzut ea oraşul natal la televizor: „La ştiri, în Israel. L-au arătat pe viceprimar la plaja fără apă! Făcuse o faptă de se cerea «inaugurare». Să vă trăiască!”.

Adevărul este că şi eu am zâmbit amar când l-am auzit pe întâiul vice bifând cu mândrie: „Punerea în aplicare a unei idei curajoase de a reda folosinţa parţială a Plajei Dunărea”. Şi catalogând chiuveta din zona de grătare „rudimentară, dar utilă!”.

L-am văzut şi pe cel de-al doilea vice explicând cum stă treaba: „Are omul 50 de lei în buzunar, se poate duce la baza de agrement, unde nivelul este undeva, în stratosferă! Ai 10 lei, vii la Plaja Dunărea! Dar noi vă promitem, şi luaţi-o ca pe o provocare ce vă spun eu acuma, că vom face în zona aceasta, pentru bani puţini, condiţii high class!”.

Dacă "high class" înseamnă să avem şi apă în bazine, dar pe bani puţini, atunci înseamnă că nivelul de empatie al alesului nostru e undeva… vorba lui, prin stratosferă! În concluzie? Dragi aleşi, mai poftiţi şi printre noi, să beneficiaţi de condiţiile pe care ni le oferiţi! Hai, încă un pic de empatie! Fie şi electorală!

Citit 5719 ori Ultima modificare Luni, 01 August 2016 19:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.