Banii oraşului, dările pe care le plătim, investiţiile care ne pot aduce locuri de muncă, străzile şi trotuarele mai curate şi mai asfaltate (sau nu), parcurile, apa caldă, căldura, învăţământul, sănătatea, transportul public local – atâta cât a mai rămas ori cât ar trebui să fie – toate sunt la mâna lor. La mâna consilierilor locali. Nu e o figură de stil. Cu o singură ridicare de mână, cei 27 de aleşi locali ne pot decide soarta: pentru o lună, un an sau pentru mulţi ani de-acum încolo. Fireşte, ca să ridice mâna, votând „pentru”, „împotrivă”, ori „abţinere” trebuie să fie prezenţi la şedinţele de îndată, extraordinare sau ordinare ale Consiliului Local. Aici ajungem la miezul problemei. Nu trebuie să fii expert în administraţie locală ca să-ţi dai seama că acest mini-parlament local nu funcţionează! Sau e la limita de avarie. Şi asta nu de miercurea trecută, ci de luni de zile.
Pe 31 martie anul acesta, şedinţa ordinară a Consiliului Local a început cu 25 de aleşi şi s-a terminat în… 16. Nu spune nimeni că, de la începutul întrunirii şi până la final, unul sau doi aleşi nu poate avea o urgenţă – fie ea şi de natură fiziologică (doar oameni suntem!) - care să-l oblige să plece mai devreme de gongul final. Care gong final se poate auzi după două, trei sau chiar patru ore dacă ordinea de zi e lungă şi dezbaterile se încing. Cu atât mai mult cu cât unii dintre consilieri se simt „nevorbiţi”. Ideea este că la şedinţa aceea patru proiecte priveau patrimoniul şi aveau nevoie de votul a două treimi din totalul de 27 al consilierilor aleşi.
Pe 8 aprilie, doar 15 aleşi au fost prezenţi la şedinţa extraordinară a Consiliului Local. Şi s-a ajuns în situaţia paradoxală de a nu se putea vota decât unul dintre cele şase proiecte de pe ordinea de zi…
Pe 20 aprilie, nu mai puţin de 18 hotărâri nu au putut fi aprobate. De ce? Pentru că din 20 de aleşi cu câţi a început şedinţa, rămăseseră 14!
Punctul culminant a fost pe 27 mai, când elevii gălăţeni au rămas fără bursele de merit, de studii sau sociale, iar sportivii de performanţă fără bani. De ce? Pentru că la întrunire nu s-au prezentat decât 12 aleşi din 27, aşa că şedinţa s-a încheiat înainte de a începe! A fost cântecul de lebădă al fostului Consiliu Local.
Noul Consiliu Local s-a constituit din două încercări, după ce, la prima tentativă, opt dintre cei 24 de consilieri prezenţi au părăsit sala. Şi de bine ce s-a constituit Consiliul, a început circul.
Şi am ajuns, pe 31 august, la o situaţie fără precedent, când în sală au mai rămas 13 consilieri, al 14-la fiind în conflict de interese, iar bugetul oraşului nu a putut fi rectificat pentru că nu exista cvorumul necesar! Cvorum care, între noi fie vorba, a ajuns să fie tras de păr.
Să fim bine înţeleşi, nu punem la îndoială motivele pentru care unii aleşi pleacă din şedinţe ori refuză să participe la întruniri, motivând că asupra CL planează spectrul ilegalităţii, iar ceilalţi, încăpăţânaţi, se comportă ca şi cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase a ilegal sau măcar a imoral.
Noi constatăm doar că Legislativul local nu funcţionează sau, dacă o face, reuşeşte la limită, aşa cum s-a petrecut la şedinţa de îndată de vineri, pentru apa caldă. Şi cum sunt convinsă că prea curând lucrurile nu vor reveni la normal, mă întreb naiv: ne mai trebuie 27 de aleşi locali? Pentru ce?
