„Ziua în care vom renunţa va fi ziua în care murim”. Versul din „The day we die” aparţine trupei „Goodbye to Gravity”, cea care, pe data de 30 octombrie 2015, concerta în clubul Colectiv din Bucureşti, unde şi-au pierdut viaţa nu mai puţin de 64 de tineri, iar alţii (de ordinul zecilor) au rămas mutilaţi pe viaţă, fizic şi moral. Un singur membru al trupei a supravieţuit infernului din acea noapte, solistul. La doar câteva zile după tragedia din Colectiv, aproape că nu a existat oraş în România în care să nu fie afişată cel puţin o pancartă inscripţionată cu acest vers. La Galaţi, s-a întâmplat la fel, în zilele în care, pe cele mai importante străzi ale oraşului, au mărşăluit, ore în şir, mii de suflete. Adolescenţi, adulţi, vârstnici, îngroziţi şi revoltaţi deopotrivă au promis atunci, în stradă, că vor încerca să schimbe ceva, atât la nivel individual, cât şi colectiv. Au spus clar şi răspicat că „aşa nu se mai poate”, făcând referire la clasa politică, profund imorală şi coruptă în ansamblul său, la societatea aflată permanent în letargie şi la modul în care (nu) funcţionează instituţii importante din România.
Pe data de 30 octombrie, se împlineşte un an de la tragedia care a zguduit România. În marile oraşe din ţară (iar Galaţiul nu face excepţie) internauţii şi-au dat întâlnire în puncte-cheie pentru a aprinde o lumânare şi a păstra un moment de reculegere. Iniţiativă demnă de admirat. Dar este oare de ajuns? Mulţi dintre români au uitat de cumplitul accident, au uitat până şi promisiunile pe care şi le-au făcut lor înşişi, copiilor şi nepoţilor lor. Cel puţin asta reiese din lipsa de reacţie a oamenilor de rând atunci când în spaţiul public sunt dezbătute subiecte de interes general. Pe reţelele de socializare curg zeci de mii de comentarii acide zi de zi, sunt semnalate intens nereguli, sunt arătate „cu degetul” personaje toxice care ocupă funcţii publice importante şi care nu dau dovadă nici măcar de un dram de respect faţă de societate, ori faţă de cei datorită (aş considera mai potrivit „din cauza") cărora se bucură de poziţii privilegiate. Cei mai mulţi dintre români s-au afundat, din nou, în uitare, nepăsare şi ipocrizie, căci, în afară de a-şi pierde timpul în mediul virtual dându-şi cu părerea despre vrute şi nevrute, când se pune problema să-şi transpună ideile în fapte, să coboare cu picioarele pe pământ, unde chiar pot iniţia acţiuni care să le îmbunătăţească mediul, ori chiar traiul de zi cu zi, dau bir cu fugiţii. Ultimul exemplu edificator este chiar protestul anunţat la Galaţi, împotriva senatorilor care l-au protejat pe Oprea de DNA. Dacă te-ai fi lăsat păcălit de miile de comentarii care circulau pe reţelele de socializare, ai fi fost tentat să crezi că un sfert din populaţia oraşului ar fi ieşit în stradă, să pună cu botul pe labe politicienii imorali. Aiurea! Gălăţenii au preferat să rămână în fotolii cu tableta sau smartphone-ul în braţe şi să-şi continue, cu mânie proletară, postările pe reţelele de socializare. Nimic mai mult.
Mai nou, deşi partidele politice (reformate doar din gură) le pregătesc alegătorilor liste de candidaţi învechiţi în rele, cu personaje dubioase, controversate, ba chiar recunoscute pentru incompetenţă şi rea voinţă, mulţi dintre gălăţeni nici nu se sinchisesc să-şi propună să meargă la vot. Şi iarăşi vor pierde prin neprezentare. Şi, tot prin neprezentare, vor ajunge să conducă ţara penali cu pretenţii de doctori docenţi şi apucături de mafie siciliană.
