Jur, parcă am fi fost blestemaţi! Parcă ne-am fi născut în zodia racului păgubos, să facem un pas înainte doar ca să dăm iute alţi trei paşi înapoi. Şi nu, n-am picat în butoiul cu negativism. Mi-e de ajuns să mă uit în jur ca să constat cu amărăciune că, la noi, orice începe bine sfârşeşte, inevitabil, prost.
Poate de la Pânzarul Moldovenesc mi se trage! C-a fost mândreţe de velier şi-a ajuns epavă a piraţilor din zilele noastre. Piraţi politici, desigur. Da’ ce, numai el? Praful s-a ales din cam toate bunele intenţii care s-au născut la Galaţi.
Cartierul „Siret”, rebotezat „Dimitrie Cantemir”! Mai ţineţi minte ce trebuia să fie? Cel mai mare şi mai frumos complex rezidenţial din Galaţi, plasat numai bine ca să începem o frumoasă convieţuire cu Brăila. Putea fi capitala celei mai puternice conurbaţii din ţară. Şi pe lângă 7.643 de locuinţe (apartamente ANL şi case individuale), mai urma să fie construite un centru expoziţional prelungit cu un palat al sporturilor, un mall cu săli de cinema multiplex, un centru spitalicesc şi de urgenţă… şi mai bine mă opresc. Da, ştiu, nu-s decât câteva ANL-uri în bătaia vântului, cu locatari cărora le vine autobuzul să-i aducă în oraş, ca RATA la sate, pe vremea lui Ceauşescu, din oră-n oră.
Parcul Industrial? Ce paradis economic ar fi trebuit să fie aici: fabrici de calculatoare, linii de producţie pentru 700 de minitehnologii utilizate în peste 20 de ramuri industriale, firme producătoare de motociclete, motoare de bărci şi echipamente agricole… În total, 1.215 locuri de muncă! Zău, am obosit să-l întreb pe sărmanul director al Parcului dacă a închiriat măcar o palmă de pământ din uriaşa tarla rămasă tot în bătaia vânturilor… politice.
Aqua Parc? Sau măcar un ştrand public de Doamne-ajută? Oho! Câte bune intenţii n-au avut autorităţile. Şi praful s-a ales de ele! Bine, a venit iarna, aşa că până vara viitoare poate s-or coace alte planuri pentru distracţii estivale, ca să nu ne mai „scăldăm”, şi în 2017, ca găinile, în praf.
Podul peste Dunăre sau tunelul pe sub Dunăre, ce vă place mai mult?! Câţi bani s-au cheltuit pentru planuri şi proiecte pe hârtie! Şi promisiuni pe hârtie au rămas. Las’ că mai bine trecem Dunărea cu bacul, că e mai romantic! Că oricum n-avem vreun vaporaş, vaporetto, Pânzar sau alte alea pentru plimbări pe fluviu...
Despre centura ocolitoare a Galaţiului nu îndrăznesc să mai spun nimic. M-ar înjura şi şoferii de prin împrejurimi, nu doar din Galaţi. Cât despre planurile pentru un aeroport, simt că deja intru la poveşti SF, adică ştiinţifico-fantastice. Da, şi pe SF-uri, adică studii de fezabilitate s-a plătit pentru toate investiţiile astea.
De spitalul regional mult promis mi-e frică să amintesc. Vai de sănătatea noastră!
Da’ hai să trec la ceva concret: campusurile sociale din Micro 17 şi din Drumul Viilor. Măcar soarta celui din urmă e clară: a rămas pe hârtie. Cât despre locuinţele sociale construite în Micro 17, mi-e şi jenă să spun că în fiecare lună autorităţile promit că le vor da în folosinţă. Ce să fac? Să le dau speranţe false oamenilor care-şi doresc un acoperiş deasupra capului?
Nu! Chit că iadul e pavat cu intenţii bune. Inclusiv la Galaţi, unde ce începe bine se sfârşeşte prost.
