Iarna este, ca întotdeauna, un examen greu pentru autorităţi. Ultimul primar din vremea comunistă, Ion Caranghel, îmi povestea despre emoţiile iscate de primii fulgi, dar şi de frica de Partid. Şi acum, ar putea fi ocazia nu numai de a-i demite pe incopetenţi - cazul prefectului de Giurgiu, cel de la RADET şi unii directori, ci poate şi… oportunitatea de a schimba câţiva prefecţi moşteniţi de la tehnocraţi.
Iadul alb a anulat 48 de trenuri şi a blocat multe drumuri din ţară, o femeie a născut într-o şenilată. Gaze şi electricitate, întrerupte. Galaţiul, izolat de Brăila şi de Dobrogea, drumuri judeţene închise. Pentru Guvern şi administraţiile locale, e o ocazie de a arăta ce nu pot.
Galaţiul, cel puţin, are tradiţia izolării. Am găsit în cartea „The Blue Beast”, de Johnatan Walker, istoric important, povestea iernilor copilăriei uneia dintre eroinele importante ale cărţii biografice, Vinifred Youell, iubita şefului Statului Major britanic în Franţa Primului Război Mondial. Soră mai mare a celebrei frumuseţi Sybille Youell (căsătorită apoi Chrissovreloni, prietena Reginei Maria). Oraşul care te vrăjea vara cu mirosul salcâmului şi teiului înflorit, cu promenade ale trăsurilor cu domnişoare în ţinute pariziene, dar unde oamenii mai apelau la leacuri băbeşti şi „călcatul” ursului, era izolat odată cu căderea iernii! Viermuind de străini, în „cel mai mare port al Dunării şi poarta de acces spre Marea Neagră” „viaţa socială a oraşului era dictată de climatul său. Iernile în Galaţi erau dure, iar atunci când venea zăpada, aceasta era dusă peste câmpii de vântul amar dinspre est, numit „viscol””. Şi încă era bine în oraş, faţă de zona rurală, îngheţată din noiembrie până în februarie! Cândva, într-o iarnă de sfârşit de secol XIX, Marina Regală britanică încerca în zadar să bombardeze Dunărea la Galaţi, îngheţată bocnă…
Ce ne mai izolează acum? Un raport Henry Jackson Society, publicat ieri de presa străină, compară intervenţia politicului în justiţie cu aceea din perioada comunistă!
