În jur de 20 de doamne au protestat, marţi, 6 iunie, în faţa primăriei, într-o manieră inedită. Şi-au adus de acasă o pătură, au întins-o pe trotuarul din faţa primăriei şi au spus că nu se mişcă de acolo până când nu iese primarul să stea de vorbă cu ele. Stupoare, însă. Primarul nu era în oraş, iar viceprimarii erau ocupaţi. Singurul disponibil a fost city-managerul Marius Humelnicu, care nu a reuşit să le înduplece pe femei. De ce protestau, vă întrebaţi? Pentru că femeile astea fac parte din categoria oamenilor fără case, din Galaţi.
Jumătate din cartierul Agrogal, jumătate cu repartizări la cartierul de locuinţe sociale din Micro 17, femeile au ieşit în stradă să îşi ceară drepturile esenţiale: acoperiş deasupra capului, curent electric şi apă potabilă. Pentru că, deşi pare greu de crezut, în Galaţi există oameni care nu au o casă a lor, deşi au primit repartiţie pentru o locuinţă socială de mai bine de un an de zile, oameni care nu beneficiază de utilităţile minime, apă şi curent, pentru că locuiesc într-un cartier construit pe terenul unei societăţi agricole care îi vrea evacuaţi, oameni care nu au, de fapt, nicio şansă la un trai mai bun şi pe care autorităţile locale îi tratează, de cele mai multe ori, cu dispreţ.
După ce au fost duşi cu zăhărelul timp de un an de zile, gălăţenii care au primit, pe vremea primarului Marius Stan, repartiţii la locuinţele sociale, dar care de atunci nu au văzut cum arată cheile apartamentelor, au aflat că s-ar putea să li se rezolve problema într-o săptămână, cel mult două. Aşa, brusc, la fel de brusc cum s-au hotărât şi ei să vină să ceară socoteală autorităţilor. Asta pentru că tot se vorbeşte de seriozitate. De altfel, chiar şi nouă ne-a spus city-managerul Marius Humelnicu acelaşi lucru: "Dacă ANRE îşi dă acordul pentru ca sucursala de distribuţie Ploieşti să preia reţeaua electrică, atunci peste o săptămână, cel mult două, vom da oamenilor cheile. Avem tot interesul ca asta să se întâmple!". Numai că vorbele astea le-au mai auzit oamenii de câteva ori. O dată în iulie anul trecut. O dată în decembrie anul trecut. Şi încă o dată în februarie anul acesta. Să tot ai încredere în aşa promisiuni!
