Ieri dimineaţă, pe când cocoşii îşi antrenau găinile să cotcodăcească începutul unei noi zile în infernul crizei economice autohtone, premierul boc s-a ivit în emisiile programelor de ştiri, la concurenţă cu a doua serie din elodia şi filmele cu măscări de pe programele pentru adulţi şi ne-a povestit că mai avem o ţâră şi patria se va însănătoşi complet. Nu de alta, dar guvernul a lucrat ieri pentru asta, iacătă, până dincolo de crucea nopţii.
Când am văzut că la ora aia se întâmplă ceva la televizor cu domnul boc mi-am luat repede un lighean de aluminiu şi o lingură de lemn cu care să bat în recipient şi mi-a trecut prin gând să ies în stradă şi să urlu de bucurie că ne-am salvat... nu ştiu de la ce, dar ne-am salvat. Ca la Revoluţie, sau dacă nu măcar ca la un meci de fotbal câştigat de naţionala României.
Deşi încă buimac şi cu mâna pe clanţa uşii, am băgat de seamă că dacă aş face aşa ceva aş fi cel puţin la fel de ridicol ca şi boc, iar vecinii ar ieşi la ferestre să îmi strige precum în reclama de la termopane "stai că vin la tine şi îţi arăt eu cuc!". M-am potolit şi am continuat dezamăgit că mi-am reprimat avântul revoluţionar, să ascult, carevasăzică, vorbele primului ministru care a lucrat până noaptea şi s-a şi lăudat cu asta.
În vreme ce secundele curgeau iar premierul vorbea acordând subiectul la complement am realizat că sunt bombardat, nevinovat fiind, cu inepţii şi idioţenii. Care sunt alea?
Păi am înţeles că învăţământul va căpăta (nu chiar de mâne, dar în curând) o faţă occidentală. Adică elevii să nu mai fie obosiţi cu lecţii ca până acum, iar şcoala să fie un fel de loc de joacă obligatoriu, în care dacă le rămâne ceva în cap, bine, dacă nu să fie formaţi pentru meseriile viitorului (astea fiind cu predilecţie şi văcar, măturător..., pentru că ţara prea e plină de ingineri şi nimeni nu mai munceşte).
Şi dacă vor să înveţe există internet, "goaglă", başca un sistem informatic centralizat pe care ministerul educaţiei va să îl pună la punct numaidecât.
Ce urmează să înveţe şcolerii? Ce Eminescu, ce Creangă, care Alecsandri sau mai ştiu eu cine... programele vor fi făcute de către un fel de sfat al fiecărei comunităţi în parte, sfat care va decide ce e bine pentru comunitate să ştie acei copii când vor fi mari. Dacă sfatul e format din porcari sau ingineri agronomi repetenţi la vremea lor, atunci viitorul comunităţii va fi decis în funcţie de ce le trece ăstora prin cap.
Am zis că e prea târziu şi că visez eu urât. Nţ...! Nu visam. Mi-am dat seama de asta când, boc!, deodată am auzit că guvernul e gata să îşi asume răspunderea pentru nişte legi care să prevadă aceste lucruri.
Fără să vreau să fiu rău, imediat m-am gândit (fără să fiu vreun atent observator al sistemului de educaţie din România) cum au să înveţe copiii de pe internet în curând, câtă vreme, tot în curând, ei vor face pipi în bude turceşti insalubre sau îşi vor agăţa manşetele noilor uniforme în aceleaşi bănci pe care au vărsat călimara cu cerneală acum vreo douăzeci-şi-ceva de ani părinţii lor. Istoria asta cu educaţia s-a încheiat lăsându-mă nedumerit şi dezarmat, şi gata să apăs pe telecomandă.
Am şi făcut-o, dar am nimerit pe alt post de ştiri unde premierul îşi continua fertilul delir al speranţelor aiuristice. Vorbea acum despre cum se vor reduce cheltuielile cu salariile bugetarilor, dar nu lăsa de înţeles nimic concret: care e economia făcută după ce bugetarii vor răguşi la proteste şi ce ar urma să se petreacă cu banii economisiţi.
Nu am mai putut să rezist şi m-am dus de-a dreptul pe OTV, la treburi lumeşti, imediate, şocante, pe care să le pot înţelege. Am rămas însă aiurit, dar cu o fărâmă de nădejde că asta nu-i decât gargară şi că au să vină alegerile prezidenţiale care vor limpezi braga pseudo-democratică în care ne bălăcim purtând vina faptului că ne-am învrednicit în urmă cu ceva vreme să mergem la vot.
