Am avut ocazia să încep o discuţie pe teme literare cu academicianul libanez Naji Namaan, la primul Festival Internaţional de Aforisme pentru Românii de Pretutindeni, însă, volens nolens, s-a ajuns tot la nebunia lungului carnagiu din Orient. Scriitorul îşi ştia bine istoria, de la fenicieni încoace, însă noi am cam început să ne-o uităm, înlocuind-o cu isteria momentului. Şi, ceea ce îi făcea invidioşi pe mulţi străini mălăeţi, care nu ştiu prea mult din istoria lor, am început să uităm şi istoria lumii, învăţată la şcoală. E drept, am învăţat şi strâmb, şi neesenţial, să ne mândrim cu fleacurile şi nu cunoaştem extraordinarele "întâmplări"!
Scriitorul libanez îmi evoca masacre contemporane, eu mă gândeam însă că noi, în lungă pace (nu şi socială), am avut timp să uităm… Ce e un război pentru noi? Nişte uniforme, pac-pac la film, muzică de fond… Cum să înţelegem suferinţele civililor sub bombardamente, moartea soldaţilor, dar şi a copiilor? Cum să înţelegem uriaşa luptă subterană pentru păstrarea neutralităţii, până în 1916, când a trebuit să provocăm, prin sacrificiul românilor, dispersarea unor importante trupe ale Triplei Alianţe, de la mistuitorul asediu al Franţei, al Europei? Meditam la vorbele regretatului scriitor basarabean Efim Tarlapan, citat la Festival: "Îndeamnă-ţi semenii să studieze profund trecutul patriei, pentru că un popor care-şi uită istoria, rămâne şi fără geografie!".
Uite, citeam un comentariu la piesa lui Bernard Shaw, jucată şi în Festivalul de comedie, care lăuda… imaginaţia de a inventa, la 1894, data premierei, gluma că bulgarii veneau la Bucureşti, auzi, pentru Operă. Regizorul spectacolului, Andrei Şerban, explica însă: "Shaw a scris replici şi despre "minunatele spectacole de la Opera din Bucureşti", la care se deplasează în fiecare an, să le savureze cu mândrie, "elita bulgărească"!". Într-adevăr, pentru că respectasem neutralitatea, marile puteri îi făcuseră Bucureştiului onoarea de a organiza congresul de pace după Războiul sârbo-bulgăresc din 1885. Azi, când nu avem încredere nici în excelenţa de acum, un critic literar poate greşi istoric, dacă nu l-a citit pe regizor. Lumea, venită să râdă, n-a întrebat când se întâmpla acţiunea…
