Nu ştiu ce părere aveţi dumneavoastră, dar eu, cel puţin în ultimul an, m-am simţit din ce în ce mai puţin în siguranţă pe străzile Galaţiului. Atât din punct de al integrităţii mele fizice, cât şi din punct de vedere al confortului pietonal. În ceea ce priveşte siguranţa fizică, există mai multe aspecte care erau deranjante, dar au devenit acute. În primul rând, trotuarele. Să fim clari: ele mai mult nu există, decât există. Acolo unde, cândva, erau dale de marmu ...

Am să mă opresc astăzi asupra unui aspect extrem de actual în viaţa tuturor familiilor din România, dar poate şi mai acut resimţit la Galaţi, unde abia dacă sunt puţin peste zece locuri de muncă vacante în orice zi am alege să căutăm, la circa 19.000 de şomeri în tot judeţul, deci oportunităţile de angajare sau de schimbare a locului de muncă sunt egale cu zero. Pentru oricine lucrează din timpul şcolii sau imediat de după terminarea ei, ceea ce am să spun aici nu este ...

Mă întreabă uneori apropiaţii de unde mai găsesc putere să merg mai departe, zi după zi, când, uite, presa scrisă moare încet, încet, nici radiourile şi televiziunile n-o duc mai bine, breasla s-a deprofesionalizat şi, în general, lumea nu prea mai dă doi bani pe jurnalişti. Le răspund, invariabil, că e nevoie ca cineva să fie glasul celor mulţi, pe care nimeni nu-i ascultă decât din patru în patru, respectiv din cinci în cinci ani, şi atunci doar cu o ureche, cu cealalt ...

M-am întors în oraş pe 3 ianuarie, dintr-o regiune cu climă mult mai blândă. Marea mea spaimă era Bărăganul, că mă gândeam că s-o merge greu dinspre Bucureşti, după ninsoare şi viscol şi alea alea. Surpriză, Bărăganul a fost de treabă, şoseaua, curăţată la negru, dată cu ceva să nu îngheţe, chiar nu au fost probleme. Când am trecut însă calea ferată industrială de lângă cartierul Siret (trecere la nivel care, apropo, tot nereparată este!), a început şi jal ...

Demult, în copilărie, într-un Ajun cu miros de cetină şi vanilie, m-a speriat o vecină de-a bunicii că, dacă nu sunt cuminte, Cristos nu se mai naşte. Evident, chestiunea cu pricina a dat naştere la nişte lacrimi foarte greu de oprit. Bradul era în mijlocul casei, turtele aşteptau siropul şi nuca, sarmalele clocoteau în cuptor şi nimeni nu avea timp de lămurit chestiuni religioase, cum ar fi aceea că ziua de naştere a Mântuitorului a fost stabilită pe 25 decembrie, mai mult ...

Sunt multe lucruri strâmbe în ţara asta, dar poate unul dintre cele mai strâmbe este modul în care ne tratăm salvatorii. Fie ei medici specialişti în medicina de urgenţă, asistenţi medicali, ambulanţieri etc sau salvamontişti, de pildă sau, de ce nu, chiar salvamari, oamenii care îşi aleg o profesie în care trebuie să salveze vieţi contra cronometru sunt recompensaţi cu ore suplimentare neplătite, cu respect zero din partea celor ce ajung să-i conducă sau să dispună în ...

Ca majoritatea copiilor români, am fost botezată în credinţa creştin-ortodoxă când aveam doar două luni. Pe urmă, legătura mea cu biserica s-a format firesc şi normal, prin intermediul celor două bunici. Ocupaţi cu munca lor şi, probabil, de asemenea supravegheaţi îndeaproape (nu e un mit chestia asta, să ne înţelegem, apropierea prea mare de biserică nu era o idee bună, pe atunci), părinţii mei nu mă duceau prea des în Casa Domnului. Bunicile însă, da, ori de câte or ...

Avem ploaie îngheţată, un fenomen pe care nu-mi amintesc să-l mai fi prins demult. Pentru gălăţenii plecaţi prin ţări străine şi care ne admiră luminiţele de sărbători pe Facebook - da, sunt frumoase luminiţele, nimic de zis! - fenomenul cu pricina se traduce printr-o pojghiţă destul de groasă de gheaţă care s-a format peste zăpada neîndepărtată la vreme de pe orice suprafeţe. Şi, dacă pe carosabil mai e cum mai e, fiindcă s-a mai împrăştiat material antiderapant ...

Acum un an, pentru prima dată, am sărbătorit Ziua Naţională a României la Alba Iulia, cetatea unirii noastre, oraşul simbol al determinării românilor de dinaintea noastră, fără de care noi, cetăţenii europeni cu drepturi care suntem azi, poate nici nu am mai fi existat ca naţie. Am redescoperit atunci un oraş pe care-l mai văzusem cu 30 de ani în urmă, dar care, graţie fondurilor europene şi gospodarilor ardeleni, a devenit un oraş cu adevărat european: curat, frumos, în ...

Fac parte din categoria gălăţenilor care merg cu autobuzul. Din fericire, când plec dimineaţa, există locuri unde te poţi adăposti în ambele staţii unde aştept, fie cea de la Spitalul Judeţean, fie cea de pe traseul lui 9, la intersecţia străzilor Oltului şi Prelungirea Brăilei. Asta nu mă împiedică să observ însă că, pe traseele principale din oraş, sunt multe locuri, staţii mari, unde asemenea spaţii lipsesc. Chiar recent, domnul Costică Cristea, un cititor din carti ...