Elevi generoşi cu necuvântătoarele

Elevi generoşi cu necuvântătoarele

Evaluaţi acest articol
(11 voturi)
1 comentariu

Chiar înainte să se suspende cursurile din şcoli, elevii de la Liceul Tehnologic CFR "Carol I" şi cei de la Liceul Tehnologic "Paul Dimo" (Energetic) din Galaţi, sub îndrumarea profesoarei Anca Clapa, s-au gândit să le dăruiască puţină bucurie unor celor la care foarte puţini se gândesc să-i ajute. Ei au donat mâncare pentru cei peste 800 de câini din adăpostul vechi "Ajutați-l pe Lăbuș", donație care le-a prins foarte bine, având în vedere situaţia de criză la care s-a ajuns.  
"Lăbuşeii au savurat cu plăcere din hrana oferită. Le mulțumim din suflet. Sunt copii frumoși, care știu să empatizeze cu animalele, care sunt încurajați de profesori, şi părinți să fie generoși cu sufletele necuvântătoare. Vă mulțumim, dragi copii, pentru frumoasa lecție oferită. Lăbușeii vă transmit dragostea lor necondiționată și sinceră", au scris cei de la Help Lăbuş pe pagina lor de facebook.

Citit 1581 ori Ultima modificare Marți, 24 Martie 2020 19:59

1 comentariu

  • postat de galatean Duminică, 29 Martie 2020 12:47 89.137.231.*** Link la comentariu
    0
    0

    Foarte frumos din partea lor!
    Ar fi si mai frumos daca ar face astfel de gesturi si pentru batranii fara rude si ajutor, si care au mare nevoie de ajutor. Ce vedem intre orele 11.00 si 13.00 prin piete si magazine este trist si uneori uneori cutremurator!!!

    Iata o poveste adevarata din Galati:
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=2836470879806097&set=a.882019201917951&type=3&theater
    "Îmi este tare greu. Am trăit acum cateva minute o durere apăsătoare. Am ieșit să-mi iau ceva dulciuri, pâine și fructe. Vis-a vis de unde locuiesc eu este un non-stop,la parterul blocului de pe strada "Constructorilor" nr 2.Inainte să ajung ,de la o fereastră m-a strigat o doamnă in vârstă :"Vă rog din suflet! Imi este foame! Nu am bani. Am terminat tot ce aveam. O pâine imi luați și mie. Sunt singură și am 83 de ani. Stau la apartamentul... Vă dau banii cand iau pensia in 14".M-am cutremurat cu suflet, cu trup și minte. Intr-un bloc cu atâtea apartamente și atăți vecini.. Doamne, dă - mi răbdare!Și eu care credeam că am vazut și auzit destule. Nici nu am avut putere să ii răspund. Am intrat in magazinul de lângă scara blocului.Vânzatoarea era o nouă angajată. Nu știa de soarta bunicuței.Am cumpărat ce am crezut de cuviință, ulei, zahar, cateva conserve, cartofi, brânză, încadrându-mă la ceea ce aveam in buzunar.Bunicuța, chircită de bătrânețe și de boală, se sprijinea cu neputință intr-un cadru. Tremura și plângea. Nu am intrebat nici dacă are copii sau nepoți.Mi-a dat un număr de telefon să o sun cand ia pensia. Ea nu are credit de ceva vreme.Nu o voi suna cand ia pensia.O voi suna să o intreb dacă mai are nevoie de ceva. Până in seara asta nu m-am gândit nici la bătrânețe nici la singuratate.Și nici nu cred că am să mă mai vait de ceva vreodată.Am ajuns plângând in scara blocului meu. Am stat ceva timp să mă linistesc să nu mă vadă Alexandra plângând. Am învățat-o să nu plângă.. Să fie puternică. Nu aș fi vrut să mă vadă așa."Nu ai luat nimic, mama mea"? "Am uitat banii acasă, cobor acum să cumpar". Nu putean povesti fetiței prin ce trecusem. Să nu o ia ca pe un advertisment la ceea ce se numeste neputința mea, vârsta mea după ceva vreme care va trece.Oameni buni.. Cand luați coșuri pline cu de toate întrebați vecinii care sunt singuri si neajutorați dacă au nevoie de pâine și apă. Nu se stie ce ne rezervă cea mai scurtă clipă din viață și nu stim cum rămânem."

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.