Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
(!) nici nu regret și nici nu sper:/ așa mă protejez de moarte -
suntem convivi întru vecie,/ tovarăși drepți, la cataramă,
la rău, la bine... fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică,
numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abate
pe casa noastră vro furtună/ și răscolește și destramă -
ș-astfel și eu și moartea trecem/ orice-ncercare, fără frică (!)
(!) nici nu regret și nici nu sper:/ așa-mi țin viața fără mine
ș-o las să bea și să mănânce/ cu moartea, din aceleași blide,
le las să doarmă împreună/ și să viseze împreună
fiindcă ele-s două-ntr-una,/ însă nici una nu-i oricine,
nici una n-are cum să intre,/ dacă cealaltă nu-i deschide -
ș-astfel (pe)trecem laolaltă/ n-aceeași strașnică minciună (!)
