Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Am ajuns aproape acolo... mai am un pas
şi pot spune: sunt aici, stau pe marginea liniştii
şi mă uit fără cuvinte,
fără toate cuvintele din lume stau şi mă uit!
Ei au plecat demult... cu o viaţă înainte,
spuneau în fiecare zi: noi nu plecăm niciodată!
şi, pentru prima dată,
nu s-au ţinut de cuvânt!
De câte ori am fost cu ei, pe marginea aceasta,
să-i aducem şi să-i lăsăm pe alţii, aici -
acolo, adică,
unde stau şi mă uit fără cuvinte!
Iată, înfloresc lăcrămioarele, păsările şi crucile -
ei au plecat demult,
şi eu cred că vor să vină acasă,
cu toate cuvintele din lume vor să vină acasă!
