Doamnă, cântă ţuţuveiul...!/... Nu înseamnă că porneşte
râsu-plânsu primenelii,/ ultima şi prima dată
pentru unii, pentru alţii...?/... nu-înseamnă treacă-meargă
iar, şi iar, şi iar, întruna.../ până când o grea lăcată
ferecă şi tăinuieşte/ capete şi capi şi capuri,
suflete înalte, joase,/ flori de rând şi flori de vază...
până când absenţa-ncepe/ şi spre-ncolo, şi spre-ncoace...
şi (se) (s)cade totu-n sine.../ şi nimic nu mai vibrează?
Iată, ce săracă iarnă...!/... umblă în furou, sărmana...!...
n-am văzut alta mai goală-n/ tot de-a lungul vieţii mele:
n-are nici o tremurare,/ nici măcar nu-i curge nasul...
numai bună-i pentru „alde”,/ „nişte”, trântori şi lichele...!
Mi se face-un fel de milă/ pentru ea... dar nu se poate
s-o vrăjesc, s-o iau acasă.../ nu-i reală... nu înseamnă
decât vai de capul nostru...!/... dacă nu-ntâmplăm zăpadă,
vine-alt fel de primăvară!/... Cântă ţuţuveiul, doamnă!
