(la mormântul lui Dumitru Giurgea, Respect!)
(!) se făcea că era o dată ca nici o dată -
o dată să-mi fie de cald și de frig, de frică și de curaj,
de luni și de duminică, de dor și de alinare,
de fără de care nu se poate, de târziu și de mintenas (!)
(!) și se mai făcea că aleargă spre mine -
să mă prindă somnul cu vis pe viață și pe moarte,
și să-mi s/pună o primă și ultimă întrebare:
vrei să-l scădem pe ”aproape” din ”departe”,
să-l adunăm pe ”departe” cu ”aproape”
ori să uităm uitarea înainte de a trece dincolo de ape (?)
(!) și se mai făcea că mă trezesc dintr-o dată
și aud verdictul: noi doi n-am fost odată ca niciodată (!)
