Dacă nu aveţi idee cum să vă mai petreceţi timpul liber, puneţi în plan, pentru perioada de până la sfârşitul lunii martie, şi o vizită în Sala Paşilor Pierduţi de la Universitatea "Dunărea de Jos", unde veţi găsi o expoziţie surprinzătoare. "De la Inginerie, la Artă" este genericul sub care vă aşteaptă, pe de o parte, lucrări ale unor absolvenţi ai Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos", din 2011 până în prezent, iar, pe de altă parte, sculpturile metalice semnate de gălăţeanul Paul Mironov, un artist sui-generis, care creează nu pentru a vinde, ci pentru a-şi ostoi setea de frumos din suflet.
Dacă vă plac lucrurile ieşite din comun, atunci sculpturile în metal ale sudorului (nu strungarului) Paul Mironov - aşa cum a subliniat în cuvântul de prezentare prof. univ. dr. Arthur Tuluş, prorector al UDJG - sunt adevărate provocări la meditaţie.
Fie că atrag atenţia asupra fragilităţii naturii şi a pericolelor care-i ameninţă echilibrul - vezi "Albinuţa", fie că ne cheamă la meditaţie asupra propriei condiţii umane - precum inima absolut incredibilă, intitulată "Viaţă" sau asupra sentimentelor pe care le trăim în cuplu - vezi "Suflete pereche", sculpturile lui Paul Mironov sunt excepţionale nu doar din punct de vedere al expresiei artistice, ci şi al celei inginereşti, să-i spunem aşa, fiind alcătuite din sute sau mii de piese aduse laolaltă prin tehnica dragă creatorului, sudura, care doar pentru nepricepuţi pare o chestiune grosolană, dar care, şi piesele acestea stau mărturie, poate fi capabilă de îmbinări extrem de fine.
L-am întrebat pe artist, prezent la vernisaj pentru a-şi întâlni admiratorii şi pentru a vorbi, cu răbdare, cu toată lumea, despre lucrările sale, dacă are vreun învăţăcel care îşi doreşte să-i calce pe urme. "Învăţăcei nu au fost, dar acum mai am studenţi şi studente care mai vor să exerseze tehnicile de sudură. Mai fac şi ei câte un exponat, să îl ia acasă, să le arate părinţilor ce învaţă la facultate, la laboratorul de sudură", mi-a răspuns Paul Mironov, care şi-a descoperit această pasiune din 2015. Prof. Arthur Tuluş a menţionat că i-a fost greu să-l convingă să se despartă de una dintre bufniţele meşterite de dumnealui, dar pe care o va dona acum instituţiei şi care, la finalul expoziţiei, îşi va lua locul drept mascotă oficială a Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie, imaginea ei existând şi pe sigla facultăţii. De altfel, în expoziţia de la Universitate, care poate fi vizitată până la finele lunii, puteţi admira şi alte exemplare, dacă vă plac aceste păsări.
În cealaltă jumătate a Sălii Paşilor Pierduţi, lucrările absolvenţilor de Arte cheamă şi ele la contemplare: portrete expresive, ipostaze umane în aceeaşi măsură cotidiene şi extraordinare, peisaje, compoziţii, atitudini, prezentate pe şevalete, ca şi când artiştii care le-au creat abia ar fi plecat de lângă ele. Parcă mă şi aşteptam să văd, alături, paleta unde culorile să fie încă ude. Poate că, pe undeva, ambele jumătăţi ale expoziţiei ar fi avut mai mult de câştigat dacă piesele ar fi fost intercalate, dar, evident, aceasta este o chestiune subiectivă. Un lucru este clar: cele şapte zile de evenimente dedicate celor 77 de ani ai Universităţii "Dunărea de Jos" s-au încheiat frumos, de fapt, cu un îndemn la continuitate a performanţei, atât în ştiinţă, cât şi în arte şi alte aspecte umaniste.
