La prima vedere, cifrele pot părea încurajatoare: aproape 52.000 de copii cu cerințe educaționale speciale (CES) integrați în învățământul de masă în anul școlar 2023-2024. Dincolo de aceste statistici, se ascund însă mii de povești, adesea dureroase, ale unor copii care se simt străini în propriile clase și ale unor profesori care, de cele mai multe ori bine intenționați, se simt neputincioși în fața complexității nevoilor acestora.
În cadrul dezbaterii „Între ce se vrea și ce se poate”, organizate de Casa Corpului Didactic Galați, în parteneriat cu Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic al Universității „Dunărea de Jos” și Proiectul "MERITO", profesori, specialiști și reprezentanți ai societății civile au tras un semnal de alarmă: incluziunea nu înseamnă doar prezența fizică a acestor copii în clasele obișnuite, ci presupune un efort colectiv, constant și conștient.
Ce a devenit clar în urma dezbaterii este că, deși toate părțile implicate acționează cu bună intenție, problema majoră este generată de lipsa resurselor și de diferențele de perspectivă. Cu toate acestea, participanții au subliniat că este esențial ca profesorii să evite etichetarea elevilor și să promoveze acceptarea diversității în rândul tuturor copiilor.
S-a vorbit despre incluziune, profesori de sprijin, învățământ special și, inevitabil, despre numeroasele probleme încă nerezolvate.
Iulia Sfetcu-Măndășescu, profesoară MERITO la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din București, a adus în discuție esența unei educații incluzive autentice: crearea unor școli prietenoase, care pun accent pe individualizarea procesului educațional și pe adaptarea mediului școlar la nevoile fiecărui copil, indiferent de diagnostic sau context. „Cred că e foarte important să vedem cum adaptăm mediul școlar, cu toți factorii implicați - la nivel de politici ale școlii, de abordare disciplinară, de metodă didactică. Cum mă aplec eu, ca profesor, să accesibilizez conținutul pe care îl predau? Cel mai important este să acceptăm diversitatea în școală. A fi diferit este ceva normal”, a subliniat profesoara.
Un învățământ special decent ar trebui să pună accent pe dezvoltarea abilităților de viață, a celor emoționale și terapeutice
Un punct de vedere esențial a venit de la Ana Dragu, fondatoarea Fundației „Micul Prinț” și a Asociației „Autism Europa” din Bistrița, invitată online la dezbatere. Ea a pledat pentru o colaborare strânsă între școală și familie, subliniind că personalul specializat lipsește în multe unități de învățământ. În opinia sa, un învățământ special decent ar trebui să pună accent pe dezvoltarea abilităților de viață, a celor emoționale și terapeutice, urmând ca partea cognitivă să fie abordată ulterior.
Totuși, intențiile bune nu sunt suficiente atunci când sistemul nu sprijină concret educația. Iar acest dezechilibru se resimte cel mai puternic în sălile de clasă, acolo unde profesorii, în ciuda eforturilor, ajung să se confrunte cu un sentiment apăsător de izolare.
„Foarte multe cadre didactice nu dețin și nici nu pot deține expertiza necesară pentru a lucra cu o diversitate atât de mare”, mărturisește Violeta Nicoleta Simion, psihoterapeut și cadru didactic la Universitatea „Dunărea de Jos”.
În România, un profesor de sprijin deservește, în medie, 28-30 de elevi cu CES, în timp ce recomandările europene (OCDE) propun un raport de 1 la 10-15. Diferența este enormă, iar efectele se resimt profund în activitatea zilnică a profesorilor și în evoluția elevilor.
„Trebuie să dublăm, chiar să triplăm echipa care lucrează cu acești copii. Altfel, peste 20 de ani vom fi tot aici, discutând aceleași probleme”, avertizează Simion.
Profesorul Doru Căstăian, membru MERITO și cadru didactic la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, întărește această idee: „Foarte puțini profesori, probabil doar cei care lucrează direct în acest tip de învățământ, știu cu adevărat cum ar trebui să se comporte.”
Pentru ca un copil cu CES să nu se mai simtă un „musafir” în propria clasă și pentru ca un profesor să nu se mai simtă vinovat că nu poate face mai mult, este necesară o schimbare de paradigmă. Trebuie să trecem de la simpla „integrare” la o „incluziune reală”. Până atunci, vom continua să ne întrebăm: între ce se vrea și ce se poate, cât mai avem de parcurs?
Nu sunt profesori suficienți pentru elevii cu CES, recunoaşte ministrul Educaţiei
Ministrul Educației, Daniel David, recunoaște lipsa de profesori și resurse pentru integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în învățământul de masă, relatează Edupedu. Ministrul a atras atenția și asupra modului deficitar în care se face încadrarea acestor elevi în nivelurile de sprijin prevăzute de lege.
„De multe ori, testarea și includerea lor în nivelurile stabilite nu se fac într-un mod riguros, așa cum prevede legea. Avem forme bune, dar nu avem suficiente resurse - nu avem destui profesori și nici suficiente mijloace pentru a asigura integrarea reală a copiilor cu CES în învățământul clasic”, a declarat Daniel David, joi, într-o postare pe Facebook.
Evaluarea copiilor cu cerințe educaționale speciale se face conform unui ordin comun emis în 2016, care stabilește metodologia de încadrare în grad de handicap și orientare școlară și profesională. Totuși, din 2023, cele mai multe prevederi din noua lege a educației au fost amânate, iar legislația subsecventă nu a fost încă elaborată.
