* Mihai Bejan este un dascăl apreciat la Şcoala din Rădeşti, dar la sfârşitul săptămânii se transformă în MC la un local din Galaţi * Recunoaşte însă că şi-ar dori să iasă la pensie de la catedră, la fel ca Domnul Trandafir
Ce legătură poate să existe între un învăţător şi un MC care încinge atmosfera într-un club din Galaţi, numai Mihai Bejan ne-a putut destăinui. El este cel care de ceva timp, în cursul săptămânii, are sarcina cuminte de a-i şcoli pe elevii de la Şcoala din Rădeşti, iar în weekend vine la Galaţi pentru a-i „dăscăli” pe amatorii de distracţie.
„Nu i-aş da pe elevii mei pe nicio clasă de la oraş”
Are 24 de ani şi susţine că învăţător şi-a dorit să fie de când era mic. I-au plăcut dintotdeauna copiii. El e cel care a avut grijă de verişorii săi, dar şi de copiii vecinilor. El organiza meciurile de fotbal şi jocurile în cartier. Fiind din Bereşti, a urmat cursurile liceului pedagogic de la Bârlad. S-a titularizat apoi în judeţul Galaţi, cu medie mare - 8,55. „Pe atunci nu erau atâtea posturi pentru învăţători şi am ajuns în mediul rural, deşi am avut a şasea medie pe judeţ. Am nimerit la Rădeşti, unde-mi place foarte mult. Avem un colectiv de oameni care chiar îşi fac cu devotament meseria. Iar pe elevii mei nu i-aş da pe nicio clasă de la oraş. Aş fi putut să mă transfer pentru că am medie mare şi mi-ar fi fost mult mai uşor să stau în Galaţi, dar m-am legat foarte mult de copiii mei. I-am luat din clasa I şi mi-am dorit să-i duc până într-a patra. E fascinant să-i vezi de la an la an cum cresc. Să văd că n-am muncit degeaba. I-am luat când nu ştiau să scrie, iar cum sunt mari, le place învăţătura. Dacă dintre cei 19 copii ai mei din fundul judeţului, măcar 5-6 vor ajunge peste ani la facultate, înseamnă că n-am stat în aceşti patru ani degeaba”, ne spune Mihai Bejan, cu convingerea omului care şi-a descoperit vocaţia în viaţă.
Anul trecut şi-a finalizat şi facultatea, iar colectivul de cadre didactice de la Rădeşti l-a propus să ocupe şi postul de profesor de limba engleză.
Fratele mai mare, nu un om cu un catalog sub braţ
Mihai este mândru că, pe lângă ştiinţa de carte pe care le-a transmis-o elevilor săi, a ştiut să le dea şi aripi: „Provin din familii modeste, cu multe probleme. În primul an de învăţământ, am certat o fetiţă care nu-şi făcuse tema. Am văzut-o tristă şi am vorbit cu ea în pauză. Mi-a spus că tatăl ei venise beat seara acasă şi a fugit cu mama prin vecini, ca să nu le bată. De atunci, nu mă mai supăr pe cei care nu-şi fac temele, decât dacă ştiu că n-au avut niciun motiv serios. Aceşti copii vin la şcoală să se liniştească. Vin cu bucurie şi cu încredere în mine. În fiecare zi, câte unul îmi aduce câte un mic semn de dragoste. O felicitare, o bomboană, care înseamnă mult pentru ei, pentru că n-au. De patru ani, deja suntem ca într-o familie şi-mi creşte inima când văd că mă consideră fratele lor mai mare, nu un om rece, cu un catalog sub braţ”, povesteşte el cu însufleţire.
„Nu amestec lucrurile”
Îl întreb cum a ajuns MC şi ce au în comun cele două meserii. „Nu amestec lucrurile”, spune el categoric, lămurindu-mă că la club a lucrat doar la sfârşitul săptămânii şi nu şi-a permis niciodată să meargă la şcoală obosit. „Nu-mi bat joc nici de mine, nici de cei 19 copii ai mei!”
Recunoaşte însă că atât ca MC, cât şi ca învăţător trebuie să fii actor, să laşi grijile personale la intrare şi să te dedici trup şi suflet pentru ceea ce faci.
„Am câteva lucruri la care ţin enorm pe lumea asta: şcoala, muzica familia şi copiii. Pasiunea pentru muzică mi-a adus şi oportunitatea de a deveni MC la un club din Galaţi. Am pornit ca DJ într-o discotecă de la Bereşti. În timpul studenţiei, s-a întâmplat să ajung să vorbesc la microfon în clubul respectiv. Patronului i-a plăcut foarte mult de mine şi a insistat timp de trei săptămâni să mă angajeze. În final, am acceptat. Nu musai pentru bani, ci pentru că îmi place foarte mult. La pupitru, mă simt în pielea mea, sunt încântat când văd că 300-400 de oameni reacţionează la ceea ce le transmiţi. Întâi am fost MC din dorinţa de a-mi descoperi şi alt potenţial. Apoi m-am legat de cei de la club. Şi aici am o familie. Am fost curtat de discoteci de pe litoral şi de cele din Bucureşti. Prietenul meu cu care am fost DJ la Bereşti e acum rezident într-un club din Mamaia. Dar eu n-am vrut să renunţ la ceea ce am aici”, mai povesteşte profesorul de distracţie.
„Vreau să ies la pensie de la catedră”
Fiind şi profesor de engleză şi învăţător, de anul acesta a început să meargă mai rar la club. E conştient că salariul de învăţător este destul de mic pentru a-i permite să-şi întemeieze o familie şi să-şi crească aşa cum ar vrea el cei trei copii pe care şi-i doreşte musai. „Vreau să-i duc la diferite cercuri, să înveţe un instrument, să facă sport, să-şi lărgească orizontul”. Dar nu va renunţa la meseria pentru care s-a pregătit, oricât de bănoasă ar fi cea de DJ.
„Dacă ar fi să aleg între cele două meserii, aleg copiii. Vreau să fiu privit ca Domnul Trandafir. Vreau să ies la pensie de la catedră. Sunt salarii mici, dar dacă vrei să faci ceva cu adevărat, nu te împiedici de asemenea lucruri. Găseşti soluţii”, spune cu încrederea celui care i-au ieşit aproape toate lucrurile pe care şi le-a propus până acum.
Nu se gândeşte nici să plece în străinătate: „Dacă ne-am implica cu toţii să ne facem treaba bine pe bucăţica noastră, lucrurile ar sta cu totul altfel în România”.
