(!) acum deschid abecedarul de atunci:
parcă deschid o carte veche cu porunci,
parcă mă văd în banca mea,/ cu ochii înspre dumneata,
cum te ascult cu vorbe tainice şi lungi
despre ce-a fost, despre ce este şi va fi
frumos şi sfânt în orice noapte şi-orice zi,
despre candoare şi păcat,/ despre iertare-n lung şi-n lat,
miraculos... mi, re, la, sol... sol, la, re, mi...(!)
(!) creta, creionul şi condeiul... ce uşor
le-am cunoscut cu domnul meu învăţător
cel scump şi straşnic şi corect/ în universul (im)perfect:
lecţii de dus, lecţii de-ntors, lecţii de dor,
lecţii de pace şi iubire ne-ncetat,
lecţii de nalt şi de adânc şi de-mpăcat
cu tot ce-am spus şi nu am spus,/ să mă ajute cel de sus
să-(mi) fiu de-a pururi subiect şi predicat (!)
