Sigur că da! Renunţ (şi în staţia de la CEC) să aştept şi să iau autobuzul! Cum să mă sui şi să înghit acelaşi aer cu ăştia, care-şi aruncă scuipatul şi mucii la întâmplare, care mânjesc teii (şi aşa schilodiţi de marii experţi ai Primăriei) şi murdăresc atmosfera cu prezenţa lor departe de igienă, dar şi cu educaţia lor frugală, cum zice filozoful Andrei Pleşu când se referă la plagiatorul Victoriei împotriva noastră? Consider şi cred că-i mai bine s-o ...

Am fost Aici... (înalt şi-naltă, scund şi scundă)... (ne)cunoscuţi şi tăcători (ca doi salcâmi)... toţi se mirau: uite-un salcâm! uite-o salcâmă!... şi eu visam că te sfărâm, că mă sfărâmi! Pură şi simplă, pur şi simplu... [pur şi simplu: sunt năzdrăvan şi te visez (naiv) la cub]... ai tot ce (n)-ai luat din moartea căprioarei, am tot ce (n)-am luat din viaţa unui lup! Sunt lacom trist, eşti blândă tristă şi pustie: pustiul meu e fără capăt şi deşert, ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, am ajuns şi sunt în staţia de autobuz din faţa fostei Agenţii CFR. Mai exact, lângă PC. Nu ştiu ce (mai) face, ce (mai) este, cum (mai) este şi ce se (mai) spune despre PC. Îl rog pe un nene mai îngrijit la figură şi la port să-mi spună ce (mai) înseamnă PC. Cetăţeanul turmentat de zgomotul fierăstraielor şi baroaselor şi flecarilor din jur îmi zâmbeşte trist şi tună didactic: P vine de la puturos şi C vine de la corupt! Scurt şi cuprin ...

Astăzi... (când mă uitam în sus şi voiam să aud glasul Şcolii generale de Atunci)... am auzit (o pasăre) că a murit Maria în partea cealaltă a cătunului cu nume de zimbru, când căuta (pe-o frunză de salcâm) să vadă cât mai are până la capătul răbdării, când a deschis pumnul şi a văzut că (tocmai) aici se sfârşeşte înfăşurarea şi începe desfăşurarea visului/gândului pe care (niciodată) eu n-am îndrăznit să-l sfărâm! Astăzi... (când mă uitam în su ...

Uite-te cum fulgeră încoace o rază de lună... şi el caută la ceruri, şi zice că-i bună, se uită la mânz, şi se uită la rază, şi paşte o iarbă încet... şi nechează!... El, domnul uitat al istoriei noastre, cuvânt patruped cu globule albastre... şi nechează în şoaptă, nechează într-însul, nu care cumva să se sperie mânzul! El, sclav al răbdării... dar şi nobil din fire, şi martor al celor ce plâng din iubire... uite cum coboară-n potcoave şi fuge în sine, n ...

Da, ajung în Bădălan, însă toată lumea-i pe stradă, prin cârciumi şi pe la colţuri, pe maidane şi prin ogrăzi! Nici un loc mai ferit, mai ascuns, aşa, să pot şi eu interveni-n fundul alcătuirii mele, fiindcă mâncăriciul parcă ştie că mi-i ruşine să mă scarpin şi să scap de hachiţele sale demente! Şi, vorba învăţătorului meu Ion, fiu de preot şi de plai mioritic, "dacă ruşine (şi respect) nu e, nimic nu e!"... vorbă adevărată, practicată, omologată şi pr ...

Bună dimineaţa, doamna mea Vreme de Ploaie, intră în ogradă şi hai în grădină... eu sunt micul Senin şi am Secetă exemplară, tu eşti foarte frumoasă înnourată, semeni leit cu o Femeie de Apă, care cutreieră tot cerul şi tot pământul călare pe curcubee drepte şi strâmbe, care face curat pentru Adam şi Eva, pentru acest Amin şi pentru această Amină! Hai, umple-mi văzduhul, fulgeră şi tună, bucură-mi greierii prăfuiţi şi trişti... eu n-am să spun că n-ai fost ...

Sigur că da! Americanii sunt pe Lună, gălăţenii aşteaptă să se întunece de noapte şi să se uite în sus, poate-i plin satelitul natural, şi poate-i senin, şi poate-i văd pe yankeii temerari cum sunt de şase ori mai uşori decât aici, pe mărgica de lut! Iar eu, nemernicul şi nevrednicul acestui eveniment, nu ştiu cum să fac şi cum să dreg, nu ştiu ce metodă să folosesc şi să scap de pârdalnica mâncărime! Mi s-a mai întâmplat asemenea păţanie, dar nu în public, n ...

Vin nişte cai...(la noapte!)...din largurile zării... (cai fără şauă, singuri, şi spăimântaţi, şi trişti)... caută om(blândeţe)ovăz mai acătării... au fost jucaţi la zaruri, la pietre şi arişti, au fost loviţi cu biciul şi ghioaga şi sudalma, cu foamea şi cu setea, cu vorbe în blestem... dar nici o mângâiere cu ochii şi cu palma... doar tributari durerii şi sclavi lui dracu-ghem!   Gata...(suntem la noapte! vin caii!)...hai afară, cu pâine şi cu sare, cu lacrimi ...

Cum spuneam în ziarul de ieri, sunt Toader naimaD, locuiesc lângă strada Frunzei...şi, din când în când şi din ce în ce mai rar, mă plimb prin Noul Oraş/Galaţi. Mă plimb să văd unde, de unde, până unde încotro, de ce şi pentru ce...cum evoluează o populaţie scăpată de sub control pământesc şi ceresc, la ce înălţime-i triumfătoare gregaritatea...şi ce se mai poate face pentru re/instituirea individualităţii. Nu?...Sigur că da! Iată, reuşesc să trec strada pe z ...