Şi tot întrebându-mă dacă sunt sau dacă nu sunt, dacă ar fi trebuit să-i dau crezare mamei şi să-i ascult sfaturile şi rugăminţile şi poruncile din ziarul de ieri, şi tot gândindu-mă la ce mă-sa îmi foloseşte această frământare, şi tot sufocându-mă cu deznădăjduirea şi resemnarea şi încăpăţânarea şi cu tot neamul acestora toate (specifice dilemei)... iată, mă perforează fulgerul şi ecoul unei întrebări înfricoşătoare: dacă aş afla (dacă mi s-ar spu ...

Moto: "iar câinele, prieten bun cu luna,             ham! ham!... (păzeşte fluierul de os)...             tot mai bătrân, ion sapă (întruna)             fântâni adânci, cu gurile în jos"                                   (Yolanda Kremene)   Cuvintele mele pe cine regretă când lumea dansează în raiuri precare şi-şi scrie iubirea măruntă cu cretă pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare? pe cine înalţă cuvintele ...

Sunt sau nu sunt!... (aceasta-i întrebarea, cum ar zice Hamlet, aceasta-i dilema din ziarul de ieri, nu?)... Şi, dacă bătrânul tata s-a dat jos din carte, şi nu s-a mai suit, cine să-mi arate uşa, poarta, scăparea? cine să taie şi să forţeze lacătele şi zăvoarele şi cifrele "cerberului" care păzeşte ieşirea? cine să pună o vorbă bună la Demiurgul ce Rău (sentinţa lui Emil Cioran, da?) poate se îndură să-mi deschidă, să mă scoată la lumină? cine să mă dumireasc ...

Atunci (demult) la masa cea cu trei picioare, sub un salcâm dintre matale şi o stea, ziceai că viaţa e un fel de închisoare, că orice om e obligat să şadă-n ea!   Steaua aceea foarte lungă şi departe, cea dinspre stânga, mai dincolo, cum priveşti din dreapta asta...(vezi ce mult şi bine arde? aşa ziceai printre celeste şi lumeşti!)...   Sigur că da! cum să nu cred? se vede-n toate că-i închisoare...şi n-avem nimic de-ales... (sigur, suntem nişte cuvinte condamnate! aşa ...

Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi de încetinire, şi de încetare! sunt murdar de acestea toate, însă caut orice soluţie să ies din ea!...gata, încep să bat la uşa ei (a dilemei, adică), poate mă a ...

Moto: "lupi urlă ÅŸchiopi în agonia iernii...             la primăvară vor muri flămânzi...             târâş coboară-n clopote vecernii...             lupoaica înveleÅŸte puii blânzi..."                       &nb ...

Sunt onorat să scriu despre Andrada! mai mult, sunt chiar obligat să scriu despre Andrada!...Onorat, pentru că omenimea de vârsta sa (şi nu numai) este ocupată de "games" şi "night club"...însă ea umblă cu sufletul plin de întrebări (dar şi cu mintea plină de răspunsuri) prin raiurile şi prin iadurile Reginei, fără să-i fie teamă că-l tulbură pe rege şi că poate fi condamnată (pe viaţă) la uimire şi admirare: "îmi doresc să mă pot plimba pe cer/ aspir la un ceai cu ...

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi, viu şi sinucis) citeşte ziarul de ieri şi vrea să plece frumos şi definitiv?!...Uite, eu n-am iubit-o niciodată, însă începe să mă roadă gelozia, gândindu-mă că poate pleca deodată cu pictorul, pot ...

Moto: "în toamna asta nu mai plec de-acasă...             (nici o plecare nu mai are preţ)...             rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă             şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ"                                        (Yolanda Kremene)   te-aş fi iubit de multe ori,/ dar tu ai stat numai o dată... cântai la şapteşpe viori,/ cu cinci arcuşuri deodată! cântai de mine, şi încet, erai logodnic ...

ÃŽn ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproşându-mi cruzimea ÅŸi indiferenÅ£a! nici ochii... care nu mi-au zvârlit niciodată săgeÅ£i muiate în otravă! nici părul lung până la naÅŸtere ÅŸi până la moarte!... Uite, întind braÅ£ele s-o ating, însÄ ...