Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Eu ning, tu ningi, el ninge - / conjugăm plus-curat într-un verb -masculin avem viscol în sânge,/ feminin substantivele fierb !!!Numai ea nu mai ştie să ningă - / a rămas pe-o golgotă de crengi -troienim cu duminici şi frică/ pe tot mirtul pronumelor reci !!!Eu mor, tu mori, el moare - / uite-aşa conjugăm şi trăim -până când oare cine ori care/ coase-n lacrimi arnici pe chilim !!!Numai ea nu mai ştie să moară - / stă ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Furnicile se suie pe degetele drepte,furnicile se suie pe degetele stângi -toate mi-aduc n-aminte cea mai curată vreme,când căutam cărarea, când căutam (pe brânci)o cale spre lumină, spre-acel Ceva deschis:un vârf, un sus, o rază, o frânghie, o scară,şi nu eram aproape... şi nu eram departe,mi se părea urcare-ntr-un fel de paraclis -părere că (în veacuri) nimic nu mai pogoarăsă ia moarte din viaţă, să ia viaţă din ...

Mă sui în autobuz. E duminică. E ora șapte și douăzeci și șapte, antemeridian. Nădăjduiesc să nu mă mai sâcâie nimeni cu decibeli orali peste limitele admise de bunul simţ. Mă aşez şi deschid o carte cu psalmi. Cu fiţe de doamne/dive sus/puse, din staţia Ţiglina Unu urcă două trăncănitoare de serviciu pe traseul lui 9. Se năpustesc elegant şi ocupă locuri faţă-n faţă, uite-aşa, pentru ca să-şi vadă gesturile, să-şi controleze mişcările, să se-nţeleagă, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Acesta-i ulciorul... bea-l până la capăt,/ acum şi aici, fără milă... bea tot -e vinul nădejdii, dar şi al uitării.../ prieten de timp, şi de loc, şi de mod!Bea tot... şi aşează-ţi urechea pe lutul/ în care stă duhul - şi diavol şi sfânt -mai toarnă o dată, mai umple o dată/ cest gol ca o groapă în cer şi-n pământ!Şi spune ce-auzi - eu aud murmurare/ adâncă şi naltă, aud rugăciuni:e duhul iubirii, dar şi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Deseară... vin să-ţi spun că-i bună seara/ când sunt şi stau la tine... şi-ţi arătcât de frumoasă-i zodia fecioarei/ departe şi ferită de prăpădfiindcă-mi trece pacea şi iubirea/ prin fel... deseară mă înalţ şi vin(lunatec) să-ţi scot ochii la plimbare,/ încet şi-n veacul veacului... Amin!Ştii bine - eu ţi-am zis (în tot de-a una)/ despre tristeţea ochilor închişi -nu poţi să stai aşa, cu întuneric,/ pe/su ...

Chiar am uitat de când nu am mai primit o scrisoare alcătuită cu peniţa şi cu cea mai caldă cerneală din necunoscut. O scrisoare pură şi simplă. Cu litere frumos articulate, ca-n documente de cancelarie, ca-n urice domneşti. Întocmită de-un orfevru, parcă. O scrisoare scurtă şi cuprinzătoare. Convingătoare, mai ales. Am primit-o ieri, la biserică. Mi-a adus-o cea mai vrednică şi frumoasă poştăriţă din cel mai năzdrăvan Cartier gălăţean. Paranteză: pentru cine nu � ...

Oare cum ai putut să crezi? Cine te-a îndemnat să pui la îndoială onestitatea-mi legendară? Ce gânduri nefaste au pus stăpânire pe tine? Ai auzit vreodată (de-a lungul vremurilor şi timpurilor) că vrun Cineva a dorit ori a îndrăznit să caute aiastă uriaşă Privire? Şi doar ţi-am spus şi ţi-am scris de mii de ori că nu sunt în stare să pot râvni enorma privire Cleopatră, că nu sunt în stare nici măcar să pot termina o scrisoare la lumina ochilor săi! Şi doar ai auz ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Auzi cum trece sufletul prin vreme şi-alunecă spre geamurile tale?!... El e trimisul sfânt al rătăcirii şi-al veşnicei pândiri universale, al mersului cu gândul şi cu pasul prin gol, din hieroglifă-n hieroglifă, prin tot ne/cunoscutul fără milă şi împărţit al toţi, deopotrivă! E pasărea rotundă, în plutire, pulsând, măiastră, prin perfecţiune, prin jocul sapiens al întâmplării, prin pur şi simplul inimei-a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Vine de-acolo!... stau în calea ei!/ altfel, o pierd! e ultima-ncercare!e ultima mea şansă, dar şi-a ei,/ de-a fi alături, până la uitare!Dacă o pierd, voi regreta enorm,/ voi da indiferenţei mele samă:va să rămân nevrednic, blestemat,/ momâie inutilă şi infamă!Eu ştiu că-n astă lume-i cel mai rău/ să nu mă uite nimeni, niciodată!Nu-i bine să ratez... am mai ratat/ această întâlnire delicată,şi am văzut... da ...

Îmi plac reproşurile argumentate. Sunt cum nişte învăţături. Cum nişte pilde. Şi nu dezavuez niciodată şi nici într-un fel spusele celui care mă face măgar când sunt măgar şi zimbru când sunt zimbru, nu invers. Însă, dacă-s vultur şi cineva mă face sticlete, ori invers, n-am decât să mă consider calomniat şi să procedez ca atare, arareori, sau să mă amuz copios, adeseori. Nu-i bine aşa?... Sigur că da! Şi, ca să nu mai conjug mult timpul pierdut, rezum: printr-o ...