Tot mai puţini sunt cei care, an de an, participă, la Galaţi, la comemorarea eroilor căzuţi pentru libertate în timpul Revoluţiei din decembrie 1989…
E mult, e puţin, 29 de ani au trecut de la dramaticele evenimente care au schimbat cursul istoriei, care au readus România în rândul ţărilor în care cetăţenii au dreptul de a spune „nu”: Nu dictaturii, nu partidului stat, nu libertăţii „pe cartelă”, nu democraţiei „cu porţia”! Pentru asta au murit şi cei 16 gălăţeni în acel decembrie însângerat, pentru asta au murit şi mulţi alţii în alte oraşe ale ţării. Cine îşi mai aduce astăzi aminte de asta? Tot mai puţine coroane de flori sunt depuse, pe 22 decembrie, la Monumentul Eroilor Martiri ai Revoluţiei din Decembrie.
Ceremoniile dedicate cinstirii memoriei celor care s-au jertfit pentru libertatea noastră au fost deschise sâmbătă, 22 decembrie, la monumentul de pe esplanada Palatului Administrativ din Galaţi, cu prezentarea onorului militar şi intonarea Imnului de Stat. Au urmat depuneri de coroane din partea organizaţiilor de revoluţionari, dar şi din partea Prefecturii judeţului Galaţi, a Consiliului Judeţului şi a Primăriei Galaţi. Depuneri de coroane şi o slujbă de pomenire s-au desfăşurat şi la Monumentul Eroilor Revoluţiei din Cimitirul Eternitatea, ciclul de manifestări dedicat martirilor din Decembrie fiind încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare.
Dincolo, însă, de solemnitatea acestor momente, nu putem să nu remarcăm că, pe măsură ce tot mai puţini sunt cei care îşi aduc aminte de eroii Revoluţiei, tot mai numeroşi sunt cei cu „nostalgii” totalitare, cei care readuc pe scena publică discursurile patriotarde, naţionalist-demagogice, cei care trag la indigo discursurile din perioada ceauşistă şi care şi-ar dori ca democraţia şi statul de drept să devină nişte forme fără fond.
Ieri, vizavi de Monumentul Eroilor Revoluţiei din Decembrie, pe clădirea Palatului Administrativ, am putut vedea imensele bannere menite să sublinieze importanţa preluării de către România, în 2019, a preşedinţiei Consiliului European. Este şi acesta un moment istoric pentru noi. Apartenenţa României la Uniunea Europeană, aspiraţia spre valorile care definesc spaţiul comunitar sunt şi ele o parte a moştenirii eroilor căzuţi în Revoluţia din 1989. Iar dacă tot mai rar ne mai găsim timp pentru a pune o floare la monumentul eroilor, măcar să nu uităm pentru ce au luptat. Să nu uităm că libertatea a fost atât de greu câştigată.
