* Înţelegători, gălăţenii spun că lucrările trebuie făcute * „Se simte la bani că ocolesc ca să ajung la adresa clientului” (Marcel, şofer de taxi) * „De ce nu s-au apucat să dea găuri astă-vară?” (pensionar) * „Tot nouă o să ne fie bine când se va termina, că e pentru Galaţi!” (şofer) *
Nici măcar aparatele GPS nu mai ţin pasul cu felul în care ni se surpă oraşul sub picioare! Aparent, se poate circula bine-mersi pe Domnească, Brăilei, Eroilor, Gării, Piaţa Mare, pe strada Stadionului din Micro 19 (din faţa Liceului Sportiv), prin intersecţia fără rost din IC Frimu sau pe Aurel Vlaicu. Totul, până când dai nas în nas cu traficul întrerupt şi lucrările ISPA.
Tranşeele apar când te aştepţi mai puţin şi ori eşti un şofer calm şi faci cale întoarsă, ori pui la crescut un ulcer nervos, când te întrebi câte reparaţii trebuie să mai îndure maşina ca să poţi şi tu să ajungi la muncă la timp.
Poftiţi, domnul şantier!
Aproape că au intrat în normal: ocolim străzile sparte de parcă aşa am proceda de-o viaţă. Ne dăm la o parte elegant când un şantier decide să ia locul drumului obişnuit spre serviciu.
Ţopăim prin noroaie şi acceptăm să arătăm a câini maidanezi dacă, de!, artera se coafează şi se face mocirlă în jurul găurilor căscate în asfalt.
Surprinzător – adică recunoaştem că pe noi acest fapt ne-a surprins – gălăţenii nu se prea plâng că lucrările ISPA le-au invadat mai toate străzile şi străduţele.
„Ştiţi ce? Tot pentru noi o să fie bine, când o să fie gata”, spune un pensionar, iar un şofer întăreşte: „Şantierele astea sunt bune pentru Galaţi, că nu degeaba au fost făcute”.
„Sufocant”
„Eu am văzut că de astă-vară nu se mai poate circula. Vedeţi ce au făcut aici, pe Traian? Aşa e tot oraşul! Nu mai poţi să treci dintr-o parte în alta, că dai numai peste şantiere. E sufocant”, îmi explică un şofer, care trece de pe un Traian făcut bucăţi, pe o stradă a Ciobanului cât de cât întreagă.
În mijlocul intersecţiei înfloresc panourile ruginite, unde maşinile, venite din trei direcţii, mai au puţin şi se iau la pupat de atâta apropiere.
„Rezultatul merită!”
La intersecţia Rizer cu Traian, situaţia e trasă parcă la indigo, dar moralul e altul. Oprit la semnul nostru, un şofer cu sutană şi rugămintea de a nu îi face public numele dă credit constructorilor:
„Eu nu cred că lucrările astea ar fi început dacă nu era să fie mai bine pentru noi, pentru gălăţeni, şi pentru oraş. Dar sunt tubulaturi mari, uitaţi, ca aici, şi pentru o lucrare de asemenea anvergură, sigur că este nevoie de mai mult timp”.
„Nu se poate rezolva totul deodată. Dar dacă avem răbdare, vom vedea că rezultatul merită. Ştiu, şi pentru mine, ca şofer, este un disconfort când merg şi tot trebuie să ocolesc lucrări, dar mă gândesc că Galaţiul va avea de câştigat când totul va fi gata”, încheie părintele-şofer.
„Poţi să trăieşti şi aşa, trebuie doar să fii mai atent
La intersecţia dintre Prelungirea Gării şi Nicolae Bălcescu, şantierul născut în mijlocul străzilor nu le lasă şoferilor timp nici să respire. Dar nici pietonii nu au o viaţă mai bună:
„Lăsaţi, că dacă eşti puţin atent, le poţi face pe toate, inclusiv să trăieşti printre şantiere. Trebuie doar să fii un pic mai atent”, îmi explică Francisc, un bărbat între două vârste.
Mazepa şi Micro 19 – luare de ostatici stradali
Intrarea în Mazepa dinspre Faleză, de pe Prelungirea Traian pe Armata Poporului, stă blocată încă de la mijlocul lui noiembrie. Iar şanţurile late săpate în carosabil nu lasă să se întrevadă schimbări dramatice prea curând.
Aidoma, în Micro 19, unde copiii, mai mici sau mai mari, elevi la Liceul cu Program Sportiv de pe strada Stadionului, ţopăie pe trecerea de pietoni ca la concursul „Salvaţi-vă viaţa, trec maşini”.
Şi cum ar putea face altfel, de vreme ce strada s-a subţiat considerabil, din patru benzi funcţionând doar două, traficul mutându-se cu totul pe sensul de urcare în cartierul Dunărea.
Bomba cu pojar în asfalt
Ca după bombardament arată însă Piaţa Mare. Ca un copil neascultător, lovit de pojar, bietele străzi şi aşa trântite de-a valma în peisajul pieţii stau cu obrajii plini de găuri şi… interdicţii.
„Trebuiau să le facă şi pe astea, nu zic nu! Dar de ce nu s-au apucat din vară? Că lucrările în piaţă au început abia prin august-septembrie, când deja se făcea urât afară! Aşa, cine ştie cât o să mai stăm cu noroaie şi străzi ciuruite”, încearcă să privească dilematic problema un pensionar, client fidel al pieţii.
Retoric
Mie una mi-e ciudă de un singur lucru: că atunci când am să învăţ să ondulez Loganul printre toate tranşeele, când am să cunosc scurtăturile dintre lucrări, când am să ştiu ce şantiere pot fi traversate – fix atunci o să se repare, dom’le, toate străzile, de n-o să te mai poţi învârti de atâtea maşini şi şmechereală la comun.
Dacă este să fim serioşi, vremea rea şi găurile căscate (şi de multe ori neasigurate) din carosabilul gălăţean nu sunt altceva decât o invitaţie clară la accidente de proporţii. Ştim, punem răul înainte, dar dacă nu noi, atunci cine, Primăria…?!
Taximetriştii ştiu mai bine - „Aşa o să fie până în 2013!”
Marcel (foto 9) stă cu maşina în IFR (intersecţia fără rost) şi, în aşteptarea comenzii, omul e mai mult decât nemulţumit:
„Ne-au nenorocit şantierele astea! Din vară deja nu se mai poate merge prin Galaţi şi am auzit eu că n-o să se termine prea curând… cică abia prin 2013 le închid!”
„Cel mai rău - în Piaţa Mare şi pe Basarabiei”
Ehe, unde sunt vremurile bune, când încă se mai putea circula… Marcel ştie ce spune: „Vlaicu! - şi-au bătut joc de strada aia”.
„Acum, ca să ajungi la o comandă, mai mult ocoleşti decât mergi. Cel mai rău e acum în Piaţa Mare şi aici, pe Basarabiei, unde nu mai ai pe unde să o apuci, că totul e o groapă. Nu se vede?!”.
Uliţa din mijlocul oraşului
Omul arată cu bărbia spre mijlocul intersecţiei: puse claie peste grămadă, stivele de şine ruginite de tramvai zac în mijlocul drumului, iar maşinile încercă să se strecoare pe lângă ele.
Taxiurile se îngrămădesc şi ele în partea de carosabil care a rezistat în faţa taifunului care a măturat strada Basarabiei.
Transformată peste noapte în uliţă, după ce ani de zile a rupt arcuri şi a tăiat cauciucuri, Basarabiei pare în aşteptarea cataclismului total, că oricum nici acesta care a lovit-o nu a fost tocmai bând.
Se simte şi la bani!
„Dacă se simte la bani? Păi cum să nu! Că, dacă eu ocolesc, şi ocolesc, clientul trebuie să mai dea 10.000 de lei vechi în plus pentru că mă învârt eu, nu pentru că aşa vrea el! Şi pune-l să aştepte 10-15 minute, că acum nu mai ajungi, ca înainte, în trei-patru minute la comandă.
Acum mai întâi te plimbi, şi după aia vezi dacă mai prinzi clientul”, zice Marcel cu obidă. Spune că ştie el sigur că va fi şi mai rău, că a auzit că vor începe noi şantiere, se vor bloca şi alte străzi. Rămâne supărat – binele acesta al oraşului o fi, dar e prea îndepărtat!
