Paștele romano-catolic. Cuvânt de învățătură la Învierea Domnului

Paștele romano-catolic. Cuvânt de învățătură la Învierea Domnului
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

Învierea lui Isus este inima credinței creștine, la fel ca pătimirea și crucea. Creștinul poate fi definit drept omul care crede în Cristos înviat din morți. Pierdem vremea să mai spunem că o astfel de afirmație este provocatoare întrucât contrazice experiența umană cea mai universală, aceea a caracterului ireversibil al morții. Cum spune omul din popor: ”Nimeni nu s-a mai întors de acolo”. Credința creștină proclamă tocmai contrariul: Da! Un om s-a întors, Isus din Nazaret, și învierea sa este promisiunea învierii noastre.

Care este temeiul acestei credințe? Mărturia sfintelor Evanghelii. Primele destinatare ale mesajului învierii sunt femeile. Acest punct este mai mult decât un detaliu, pentru că în baza Legii iudaice mărturia unor femei nu valora nimic. De altfel, cuvântul femeilor la început nu a generat altceva decât neîncredere întemeiată pe disprețul față de ”flecărelile” lor și, cel mult, curiozitatea de a merge și de a verifica cum stau lucrurile.”Unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile” (Luca 24,22-24).

Însă tocmai dificultatea ucenicilor de a crede mărturia femeilor e o dovadă a Învierii Mântuitorului. Mormântul deschis și gol nu e în sine o dovadă a învierii. Mormântul gol rămâne în mod legitim subiect pentru toate suspiciunile. Explicația cea mai simplă dintre toate este că trupul a fost luat de acolo. De fapt aceasta a fost și reacția spontană a Mariei Magdalena și dispoziția dată soldaților după ce au primit bani mulți: ”Să spuneți: ucenicii săi au venit noaptea și l-au furat pe când noi dormeam. Și dacă va afla guvernatorul despre asta, îl vom convinge noi și vă vom scăpa de neplăceri. Ei, luând banii, au făcut așa cum au fost instruiți. Astfel, zvonul acesta s-a răspândit la iudei până azi” (Matei 28,13-15).

Evangheliile vorbesc despre dificultatea ucenicilor în a crede (Mc 16, 13-14; 28,17; Lc 24,41). Este cunoscută reacția lui Toma în Evanghelia lui Ioan: el nu-i crede pe tovarășii săi și, pentru a crede, vrea să vadă (In 20,24-29). De altfel e de înțeles. În seara de Vinerea Sfântă, ucenicii s-au descurajat și s-au împrăștiat. Credința și speranța lor au suferit o încercare ce părea imposibil de depășit. Au plecat... Unii chiar s-au întors în Galileea lor natală. Cum au făcut, mai apoi, să creadă în învierea lui Isus? Ucenicii au trăit într-adevăr o ”răsturnare” care nu a fost deloc ușoară. Textele evanghelice sunt pline de îndoielile și de rezistențele lor în fața acestei noi experiențe. Aceste dificultăți sunt pentru noi o încurajare. Dacă pentru cei care au ”văzut” a fost atât de greu să creadă, să nu ne mirăm dacă și noi, cei care nu am ”văzut”, vom fi în aceeași situație. Ba mai mult, stând la vorbele lui Isus, suntem mai fericiți pentru că nu am văzut și totuși am crezut (cf. Ioan 20,29).

Ulterior, ucenicii vor fi și ei beneficiarii diferitelor apariții ale lui Isus, care îi vor face să treacă la credință. După Luca (Fapte 1,14), ei se adună în cenacol și se roagă cu Maria, mama lui Isus. Când îl vor primi pe Duhul Sfânt vor vesti viața, moartea și învierea lui Isus din Nazaret cu o sinceritate curajoasă care nu se mai preocupă de primejdiile ce pot să apară. Să ne gândim la cuvântarea lui Petru, situată de evanghelistul Luca în ziua de Rusalii: ”Pe acest bărbat pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui fapt” (cf. Fapte 2,23-24.32).

Mormântul gol cere adeziunea și asentimentul de credință a fiecăruia dintre noi. În fața mormântului gol poți să crezi sau poți să nu crezi. Pentru ucenici și pentru o grămadă de lume a devenit un semn generator de credință. Evenimentul învierii lui Isus nu este accesibil decât prin credință. Sintagma ”Cristos a înviat!” nu este nici constatare empirică, nici rezultatul unei dovezi științifice. Este expresia unui act de credință care include în sine o judecată rațională de credibilitate.

Datele evanghelice ilustrează bine acest fapt. Isus nu s-a făcut recunoscut, prin intermediul aparițiilor sale, decât acelora care s-au deschis la credință în el.

Dragi creștini gălățeni! Orice ființă umană este stăpânită de o speranță și de o dorință infinite. Toți suntem ființe ale dorinței, nu doar ale dorinței de a avea mai mult, ci și ale dorinței de a fi mai mult. Dorința conține dinamismul lui mereu mai mult. Nu suntem niciodată mulțumiți de ceea ce avem și vom vrea mereu să avem ceva mai mult, nu numai bunuri materiale, dar și bogățiile culturale ale artei, sub toate formele, ale literaturii și ale cunoașterii. Nu cumva în această mișcare a lui mereu mai mult se află înscris altceva? Nu cumva se află în noi o dorință de Infinit sau de Absolut? Blaise Pascal a spus într-una dintre formulele geniale ale sale că ”omul depășește infinit omul pentru că poartă în sine mai mult decât omul”.

Suntem construiți astfel și nu se află în puterea noastră a schimba acest dat originar. Ne putem revolta spunând că nu am cerut lucrul acesta. Putem face orice pentru a ignora situația noastră constitutivă închizându-ne în obligațiile zilnice. Putem să rămânem sceptici și să spunem că toate acestea nu sunt decât o iluzie și că nu au niciun sens. Toate aceste ipoteze sunt, fără îndoială, posibile. Doar că dorința de a fi mai mult rămâne ca o întrebare adresată libertății noastre. Nouă ne revine să-i dăm un sens. Învierea lui Isus, Paștele, cea mai mare sărbătoare a creștinătății, lămurește tot destinul nostru. Să mergem în aceste zile la biserică, să participăm la slujbele religioase, să ne curățăm sufletele, să participăm la sfintele taine și să ascultăm Sfintele Evanghelii și îndemnurile preoților. Lumina lui Cristos să coboare în sufletul și în casele dumneavoastră și acolo să rămână aprinsă pururi! Cristos a înviat!

Preot paroh Cristian Dumea

Citit 2853 ori Ultima modificare Vineri, 19 Aprilie 2019 17:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.