Înfricoșat destin acesta, de a fi de o vârstă cu propria ta istorie. Să fii cel dintâi, să nu ai modele, să nu ai îndrumare, să nu ai înaintași. Să tai din vremuri bucată cu bucată, până când începi să arați ca visul tău, pe care, și pe el, să îl schimbi apoi în ceva mai mare.
Înfricoșată și minunată aventură a avut "Viața liberă" în acești primi 30 de ani de viață. De-o vârstă cu libertatea, ziarul și-a inventat rostul, și-a creat publicul, și-a cucerit piața. A scos lucruri la lumină, a salvat vieți, și-a făcut prieteni și, acolo unde adevărul supără, neprieteni. Dar, înainte și mai presus de orice, a ținut viu fluxul de informații care constituie sistemul nervos al unei comunități.
Nu sunt vremuri ușoare pentru presă. Jurnaliștii cad victime violenței mai mult ca oricând. Piețele sunt în contracție, modelele de business se erodează, sursele de venituri sunt absorbite de giganții Internetului mai mult decât de către cei care generează știrile. Un singur lucru are presa pe care nimeni nu i-l poate lua, dacă nu renunță de bună voie la el credibilitatea. Încrederea consumatorului de presă că ceea ce citește sau privește este onest și de bună credință - adică de calitate jurnalistică.
Doresc VLG să păstreze această inalienabil tezaur - respectul pentru jurnalismul făcut cu responsabilitate și pasiune, respectul cititorilor săi, sprijinul comunității pentru care muncește. O să fie bine. Primii 30 de ani sunt mai grei...
