Deși până la pensionare a lucrat într-un domeniu străin artei, Gheorghe Nour s-a făcut cunoscut în ultimii 25 de ani mai ales ca sculptor, fiind unul dintre cei mai apropiați și activi colaboratori ai Filialei Galați a Uniunii Artiștilor Plastici din România și posesor al unui bogat palmares expozițional la nivel local, național și internațional.
S-a născut pe 16 martie 1953, în satul Stoicani din comuna Foltești, localități situate în Podișul Covurluiului, ambele cu ample rezonanțe istorice, având situri arheologice de interes național. Încă din anii copilăriei a manifestat aptitudini artistice, având obiceiul ca atunci când îl însoțea pe tatăl său, pădurarul Ion Nour, prin codrii din preajma satului, să observe copacii, lemnul acestora și să confecționeze din crengile lor diferite figurine și obiecte.
După studiile gimnaziale și liceale, nu a avut posibilitatea să frecventeze cursurile unei instituții de învățământ superior cu profil artistic. A absolvit Universitatea „Spiru Haret” din București, Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov. La aceeași facultate a urmat masteratul în Studii Europene de Administrație Publică, lucrând apoi, până la pensionare (2018), ca şef al Serviciului Administrativ de la Poliția Locală.
Pasiunea din copilărie, redescoperită
După 1990, a revenit la pasiunea din copilărie pentru cioplitul lemnului și, cum considera că numai talentul nativ nu este suficient, a urmat Școala de Artă din Galați, secția sculptură, unde a avut posibilitatea să studieze cu profesorul Alexandru Pamfil, sculptor și pedagog remarcabil, unul dintre cei mai cunoscuți plasticieni gălățeni pe plan național și internațional. Ulterior, pasiunea pentru artă și setea de perfecțiune l-au determinat să urmeze și un curs de restaurator al obiectelor de artă din metal.
Şi-a deschis mai multe expoziții personale la Galați, Brăila și Tecuci, unele fie împreună cu soția sa, învățătoarea Lia Nour, care practică arta decorativă textilă, fie împreună cu unii pictori (Ioniță Benea, Teodor Vișan). De asemenea, a participat la numeroase expoziții colective cu caracter național, printre care: Saloanele Moldovei Bacău-Chișinău, Bienala Internațională de Artă Contemporană „Ion Andreescu” Buzău, Salonul Național de Plastică Mică Brăila, Bienala de Artă „Gheorghe Petrașcu” Târgoviște, Concursul de Creație Artistică „Univers XXL” Pitești, „Sculptura Românească Contemporană”, Muzeul de Artă Vizuală Galați, Concursul Internațional „N. Tonitza” Bârlad. A fost prezent și în Taberele de Creație Plastică de la Soveja, Vrancea (1990), Rohia, Maramureș (1994), Ploiești (2007, 2009), București (2019).
Lucrările expuse la manifestările artistice cu caracter național i-au fost apreciate și răsplătite cu Premiul pentru sculptură „Marcel Guguianu” și Medalia Fundației de Artă „Sf. Luca” la Concursul Național de Artă „N. N. Tonitza”, ediția a X-a, Bârlad (2007); Premiul I la Concursul de Creație Artistică „Univers Românesc XXL”, Pitești (2012), Premiul de Excelență la secțiunea „Artă” acordat de Asociația Internațională a Polițiștilor din România; Trofeul de Excelență, acordat de Patronatul IMM Galați (2016); Diploma Omagială „Centenarul Marii Uniri (2018) ș.a.
De-a lungul anilor, sculptorul Gheorghe Nour a donat lucrări ale sale Bisericii cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Stoicani, localitatea natală, Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” din Ploiești, Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” din Ploiești și Muzeului de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci.
Are lucrări în colecții private din România, Austria, Germania, Italia, Spania, Australia şi SUA.
Emoții şi sentimente transpuse în lemn şi piatră
Numele său poate fi întâlnit, însoțit de prezentări biografice și de reproduceri, în „Dicționarul sculptorilor din România” (coordonator, Ioana Vlasiu), vol. II, lit. H - Z, Editura Academiei Române, București, 2012; „Un secol de sculptură românească”, ediție on-line, coordonator de proiect Radu Pervolovici, Centrul Cultural Meta, București, 2011; „Un secol de arte frumoase în Moldova”, Editura Art XXI, Iaşi, 2009 și „Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010”, Editura Art XXI, Iaşi, 2011, ambele volume ale criticului de artă ieșean Valentin Ciucă; „Orizonturi artistice contemporane”, semnat de pictorul Năstasă Forțu, Editura Pan Europe, Iași, 2007 sau în cărțile subsemnatului „Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni”, ediţia I, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Editura „Terra”, Focşani, 2007; ediția a II-a revăzută și întregită, Editura „Axis Libri”, Galaţi, 2013 și „Filiala Galați a UAPR 70 de ani de existență, 1951-2021”, Editura „Axis Libri”, Galați, 2021.
Având o cu totul altă profesie de bază, de mare responsabilitate, pe care și-a exercitat-o zi de zi cu dragoste și competență, Gheorghe Nour a pornit pe drumul spinos al artei dintr-un imbold al propriilor simțiri, trăiri și aspirații, conștient că nu este ușor să răzbești printre atâtea valori, să te afirmi și să câștigi prețuirea și recunoașterea contemporanilor. A muncit enorm, s-a aplecat cu pasiune și acribie asupra materialului fiecărei lucrări căreia i-a dat viața durabilă a artei. Creația sa de până acum este cea mai elocventă mărturie și singura care să vorbească despre frământările artistului, despre munca sa neobosită și despre căutările continue de a găsi cele mai bune soluții plastice pentru transpunerea în lemn, piatră, marmură sau metal a ideilor, gândurilor, emoțiilor, sentimentelor și trăirilor sale lăuntrice.
Prezenţă activă în viața culturală a Galațiului
Majoritatea lucrărilor lui Gheorghe Nour sunt ronde-bosse-uri cioplite în lemn de diferite esențe (nuc, stejar, prun, cireş, fag, frasin, salcâm, tei, arin, cais, gorun, platan, paltin), în marmură și piatră, turnate în bronz, duraluminiu sau realizate din combinația mai multor materiale: lemn - alamă; lemn de santal - marmură, lemn - marmură - bronz; lemn - foiță de aur.
Alături de portret, unde face adevărate sondaje în psihologia personajelor portretizate, unora dându-le şi o semnificaţie simbolică („Portret de fată”, „Meditație”, „Portret de călugăr”, „Fată citind”, „Pe gânduri” „Atena”, „Melancolie”, „Rugăciune”), sculptorul cultivă torsul și nudul feminin („Tors”, „Tors secționat ”, „Nud”, „Bucuria relaxării”, „Echilibru”) şi compoziţia figurativă, semiabstractă și abstractă („Madona cu Pruncul”, „Maternitate”, „Invitație la dans”, „Iubire maternă”, „Dialog”, „Tandrețe în familie””, „Dispută”, „Fertilitate”, „Fereastra sufletului”). Uneori se inspiră din mitologia universală și din mitologia biblică. Dovedeşte o înţelegere deosebită a materialului şi ştie să exploreze în favoarea creaţiei calităţile şi defectele masei lemnului, să introducă în compoziţii elemente din fier, bronz sau ghips.
Multe lucrări sunt metafore și simboluri plastice, ele având o încărcătură ideatică ce sugerează germinaţia, devenirea, scurgerea timpului, zborul, etapele biologice ale vieţii omului, perenitatea creației sau credința omului în Creatorul Suprem, purificarea în drumul spre mântuire („Germinație”, „Fructul germinației”, „Simfonia lacrimii”, „Ocrotitorul de inimi”, „Simetria formelor”, „Himera zborului”, „Aripă”, „Ultimul zbor”, „Albatros în derivă”, „Strune de dor”, „Drumul vieții”, „Scara sacră”, „Nucleul credinței”, „Spirala vieții”).
Artistul este preocupat de folosirea echilibrată a plinurilor şi golurilor, pentru găsirea unor ritmuri dinamice, ascensionale, pentru finisarea lucrărilor. Gheorghe Nour înscrie cu dezinvoltură în spaţiu forme şi volume apelând la stilizare, la exprimarea sintetică a ideilor, stărilor şi trăirilor sale interioare. Sculptorul nu ocoleşte nici subiectele cu caracter mai dramatic, stările conflictuale, tensionate. În acest caz, formele devin mai contorsionate, dobândesc un zbucium pe care privitorul îl sesizează în traseele curbelor, în structura compoziţiei.
La cei 73 de ani recent împliniţi, sculptorul Gheorghe Nour nu dă semne de oboseală. Este bucuros că are acum un atelier de creație așa cum își dorea, muncește cu aceeași dăruire și determinare, este la fel de prezent în viața culturală a Galațiului, trimite lucrări la manifestări de profil cu caracter național și internațional, lăsându-ne să înțelegem că încă mai are multe de spus în sculptură, că vrea să ofere semenilor valori care să poarte amprenta personalității și trudei sale.
