Un profesor adevărat nu se stinge, ca un om obişnuit. Luminează multă vreme dinlăuntrul elevilor săi, care îl păstrează în minte şi în suflete, chiar şi fără să vrea. Fără să-şi dea seama. Rămâne acolo, în modul cum gândesc şi cum vorbesc. În ceea ce ştiu să facă, dar mai ales în ceea ce ştiu ca să poată învăţa mai departe să facă tot felul de lucruri.
Un dascăl precum Domnul Gheorghe Moldoveanu, care şi-a găsit mereu răgazul să pritocească, cu blândeţe şi devotament pentru şcoală şi pentru Limba română, asupra fiecărui învăţăcel, îţi rămâne undeva sub piele, ca a doua natură. Nu cred că este vreun elev care să fi avut norocul să-l aibă la clasă şi care să nu recunoască, la un moment dat în viaţă, că omul acesta înalt, drept ca un brad, şi pe dinafară, dar mai ales pe dinăuntru, i-a influenţat în bine traiectoria trecerii pe acest pământ.
Mai mereu cu o carte în mână, înţelept precum timpul, dar mereu surprinzător prin forţa de a se adapta vremurilor din urmă, atât de schimbătoare, cu o minte neobosită şi trează, a ţinut legătura cu noi, foştii elevi, şi a reuşit să ne fie în continuare model. "Să treci prin timp, să nu te-ntreacă timpul!", ne povăţuia prin cuvintele lui Ştefan Augustin Doinaş. Şi a fost, întotdeauna, primul care a ascultat de poveţele sale. Altfel ştia că n-ar fi avut rost să aibă aşteptări de la noi.
Poate doar mâna de pământ s-a stins, dar lumina sa încă ne locuieşte pe dinăuntru. Şi, pentru că prin mâini i-au trecut zeci de generaţii de învăţători şi profesori, se va revărsa asupra lumii din jur de câte ori aceştia vor pune, la rândul lor, câte o carte în mâna elevilor lor.
Profesor univ. dr. Gheorghe C. Moldoveanu s-a născut la 1 octombrie 1937, în comuna Câmpineanca, județul Vrancea. Studiile primare și gimnaziale le-a urmat în comuna natală, iar pe cele liceale, la Liceul „Unirea“ din Focșani. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. A avut o frumoasă carieră de dascăl, trecând prin toate etapele: de la învățător prin cătunele Vrancei, imediat după terminarea liceului, unde ajungea cu bicicleta și trenul forestier din Odobești, până l profesor universitar. După finalizarea studiilor universitare a predat la Facultatea de Filologie din Galaţi (Instituţul de trei ani) unde a ocupat, pe rând, funcțiile de preparator, șef de cabinet, asistent și lector universitar, până în 1974, când instituţia s-a desfiinţat. În noiembrie 1978 a obținut titlul de doctor în Filologie al Universității din București, cu teza "Toponimia din bazinul Milcovului, județul Vrancea", sub coordonarea academicianului Ion Coteanu.
A fost director al Liceului de Filologie Istorie din Galaţi, devenit ulterior Liceul Industrial nr. 12, actualul Liceu cu Program Sportiv. Din 1986, a fost profesor la Liceul Pedagogic "C. Negri", după care, din 1992, a devenit profesor al Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava, de unde a ieşit la pensie, în 2005. În tot acest timp, s-a implicat în activitățile științifice ale facultății, făcând parte din colectivul redacțional al Analelor Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava, ca redactor-șef și redactor-responsabil şi a organizat cele 14 ediţii ale Colocviului Internațional de Științe ale Limbajului. La Academia Română, a susținut conferințele "Aron Pumnul, contribuții la dezvoltarea limbii și culturii românești în Bucovina" şi "Bucovina, onomastică şi istorie", textele ambelor conferințe fiind publicate de Editura Academiei Române. Este membru fondator al Societăţii Române de Onomastică și al Societăţii Române de Dialectologie şi a fost distins, în 2015, cu Premiul "Bogdan Petriceicu Hasdeu" al Academiei Române pentru volumul "Dicţionarul limbajului poetic al lui Octavian Goga". A publicat 15 volume cu conținut științific și 5 volume cu conținut beletristic, cărora li se adaugă peste 200 de studii și articole apărute în diferite volume și reviste de specialitate.
